1 Și Elifaz, Temaneul, răspunse, și zise:
2 Poate omul să folosească pre Dumnezeu? Chiar dacă șieși folosește înțeleptul.
3 Este oare spre binele celui Atotputernic, de ești drept? Sau spre câștigul său, de urmezi fără vină căile tale?
4 De frică de tine certa-se-va cu tine? Sau merge-va cu tine la judecată?
5 Au doară răutatea ta nu este mare? Și fără capăt fără de legile tale?
6 Căci ai luat amanet fără temeiu dela frații tăi, Și ai despuiat pre cei goi de vestmintele lor;
7 N'ai dat apă de băut celui ostenit, Și ai oprit pânea ta celui flămând.
8 Dar tu puternic fiind, ai stăpânit pământul întreg, Și însemnat fiind, ai locuit singur într'insul.
9 Pre văduve le-ai dat afară cu mânele deșerte, Și brațul orfanilor l-ai frânt.
10 Pentru aceasta ești înconjurat de curse, Și spaima te uimește de odată.
11 Au nu vezi întunerecul, Și mulțimea apei, care te acopere?
12 Au nu este Dumnezeu în înălțimea cerului? Privește înălțimea stelelor, cât sunt de înalte!
13 Și tu zici: „Ce poate să știe Dumnezeu? Cum poate să judece din dosul întunerecului de nori?
14 Norii deși îl ascund, și-l opresc a vedea; Cutreeră cercul cerului.“
15 Oare voești să urmezi calea cea veche, Pe care au umblat oamenii stricăciunei,
16 Cari au fost răpiți înainte de timp, Și preste a căror temelie s'a vărsat potopul;
17 Cari ziseră către Dumnezeu: „Depărtează-te de noi! Căci ce ne poate face Atotputernicul?“
18 Deși umpluse casele lor cu bunătăți; Dar departe fie de mine sfatul celor răi!
19 Aceasta o văd drepții, și se bucură; Și cel nevinovat își râde de dânșii:
20 „Iacă, va zice acesta, neamicul nostru este stârpit, Și averea lui mistuită de foc!“
21 Fă-te cunoscut cu dânsul, și-ți va fi bine, Și fericirea prin aceasta iarăși îți va veni;
22 Primește învățătura din gura lui, Și ia în inimă cuvintele lui.
23 De te vei întoarce către Atotputernicul, iarăși te vei restatornici; Depărtează deci nedreptatea din corturile tale;
24 Aruncă aurul în pulbere, În prundul pârâielor aruncă aurul din Ofir;
25 Atunci Atotputernicul va fi aurul tău, Și argintul tău cel strălucitor;
26 Atuncia cu adevărat te vei bucurà de Atotputernicul, Și vei ridicà fața ta către Dumnezeu;
27 Te vei rugà către dânsul, și el te va ascultà, Și-ți vei îndeplini votul;
28 În tot ce vei întreprinde, vei isbuti, Și pe căile tale va lucì lumină.
29 Apăsaților vei spune: Înălțați-vă, Căci pre cel cu ochii plecați Dumnezeu îl va scăpà.
30 Mântui-va chiar pre cel vinovat; Da, şi acesta se va mântui prin curăţenia mânelor tale.