Eterniseed

Iov 28

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Argintul are vână sa, Aurul un loc, pe unde se strecoară;

2 Fierul din pământ se scoate, Și topindu-se piatra, iese aramă.

3 Omul pune capăt întunerecului, Și cercetează până în adâncurile cele mai de jos, Până la piatra întunerecului și a umbrei morței.

4 El sapă, departe de drumurile bătute, șanțuri, Pre care piciorul nu le-a cunoscut, se agață și se clatină, departe de locuința oamenilor.

5 Pământul, din care răsare pâne, Pe de desupt se surpă ca de foc;

6 Petrișul său este locul safirului, Acolo se găsește și pulberea de aur;

7 Vulturul nu cunoaște calea aceasta, Și ochiul nu o zărește.

8 Fiarele sălbatice nu o calcă, Și leul nici odată n'a trecut pe ea.

9 Omul pune mâna sa pe stânca de cremene, Și răstoarnă munții din rădăcina lor.

10 El sapă canaluri în stânci, Și ochiul său vede toate tesaurele lor;

11 El stavilește râurile, ca să nu curgă, Și scoate la lumină cele ascunse.

12 Dar înțelepciunea unde se va afla? Și unde este locul priceperei?

13 Omul nu cunoaște prețul ei; Ea nu se află în pământul celor vii;

14 Adâncul zice: „Nu este în mine“, Și marea zice: „Nu se află la mine“.

15 Ea nu se dă pentru aurul cel mai bun, Și nici argintul nu se cumpănește drept preț pentru ea;

16 Ea nu se schimbă nici cu aurul din Ofir, Nici cu onichiul cel prețios, nici cu safirul;

17 Nimic n'o egalează, nici aurul, nici diamantul; Ea nu se schimbă pentru vase de aur.

18 Nu mai amintesc de mărgean și de cristal; Prețul înțelepciunei întrece cu mult pre al mărgăritarului;

19 Ei nu se aseamănă cu topasul Etiopiei; Cu aurul cel mai curat nu se schimbă.

20 De unde vine deci înțelepciunea? Și unde este locul priceperei?

21 De se ascunde de ochii tuturor celor vii, Și se tăinuește de paserile cerului;

22 Abisul și moartea zic: „Cu urechile noastre auzirăm faima ei.“

23 Dumnezeu singur știe calea către dânsa, Și cunoaște locul ei.

24 Căci el vede până la marginele pământului, Și pătrunde tot ce este supt cer.

25 Când dădu greutate vântului, Și cumpăni apele cu măsură;

26 Când dădu legi ploaiei, Și îndrumă fulgerul tunetelor:

27 Atunci o văzu, și o descoperi, O pregăti, și o pătrunse;

28 Și zise către om: Iacă, Temerea Domnului este înțelepciune, Și ferirea de rele este priceperea! Iov descrie fericirea lui de mai înainte.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.