1 Făcut-am legământ cu ochii mei: Deci cum aș fi cutezat să caut la vre-o fecioară?
2 Dar ce sorti dela Dumnezeu din sus! Ce moștenire dela Atotputernicul din înălțime!
3 Au nu celui fără de Dumnezeu se cuvine stricăciune, Și peire făcătorilor de rele?
4 Au n'a văzut el căile mele, Și au n'a numărat el toți pașii mei?
5 De am umblat cândva cu minciună, Și a alergat piciorul meu spre înșelătură,
6 (Cumpănească-mă cu cumpăna dreaptă, Și Dumnezeu va recunoaște nevinovăția mea!)
7 De a părăsit piciorul meu calea, Pre ochii mei de i-a urmat inima mea, Și de s'a lipit vr'o pată de mânile mele:
8 Atuncia ceeace am semănat eu, mănânce altul: Ce am sădit, desrădăcineze-se!
9 De s'a amăgit inima mea de vr'o femeie, Sau de am pândit la ușa aproapelui meu,
10 Atuncia pentru un altul să macine femeia mea, Și alții să se plece preste ea!
11 Căci faptă de rușine ar fi aceasta, O fărădelege, pedepsită de judecători:
12 Ea este foc ce ar mistui până la stricăciune, Și ar pierde tot venitul meu.
13 De aș fi nesocotit dreptul servului meu, Sau al servei mele, când se certau cu mine,
14 Ce aș puteà face, dacă s'ar ridicà Dumnezeu? Și de mi-ar cere seamă, ce i-aș răspunde?
15 Au nu l-a făcut și pre dânsul acela, care m'a făcut pre mine, în mitra mumei? Și nu ne-a pregătit tot unul în mitră?
16 De am respins dorința sărmanilor; Sau ochii văduvelor de am lăsat să lâncezească;
17 De am mâncat singur bucata mea, Și din aceasta n'a mâncat și orfanul;
18 (Da din tinerețea mea a crescut el cu mine, ca la un părinte; Și din mitra mumei mele l-am condus;)
19 De am văzut pre cinevà pierind din lipsa de vestminte, Și fără înveliș pre cel sărman;
20 De nu m'au binecuvântat coapsele lui, Și de nu s'a incălzit el de lâna mieilor mei;
21 De am ridicat mâna mea asupra orfanului, Știindu-mă sigur la judecată:
22 Atuncia să-mi pice umerii din spete, Și brațul să mi-se rupă din incheietura sa.
23 Dar temutu-m'am de pedeapsa lui Dumnezeu, Și n'am putut-oface de măreția sa.
24 De am pus încrederea mea în aur, Sau de am zis aurului celui mai curat: Tu ești încrederea mea!
25 De m'am îngâmfat, pentru că mare-mi erà averea, Pentru că mult a câștigat mâna mea;
26 De m'am uitat la soare, pentru că luminează, Și la lună, pentru că măreț trece;
27 De s'a înșelat în ascuns inima mea, Și, privindu-le, gura mea mâna mea a sărutat;
28 (Și aceasta încă este o fărădelege, pedepsită de judecători, Căci m'aș fi lepădat de Dumnezeul din înălțimi).
29 De m'am bucurat de nenorocirea neamicului meu, Și de m'am veselit, când relele l-au lovit:
30 (Dar n'am dat voie gurei mele să păcătuiască, Cerând cu blestem sufletul său.)
31 De n'au întrebat oamenii cortului meu: „Mai este vre-unul, care nu s'a săturat de „pânea lui!“
32 (Nici odată străinul n'a înoptat pe drum, Fără ca să deschid călătorului ușile mele;)
33 De am ascuns după obiceiul oamenilor greșelile mele, Și de am îndosit în sân vina mea;
34 Dacă neîndrăsnind de a mă arătà înaintea unei mari mulțimi, Sau temându-mă de disprețul neamicilor, M'am ținut închis, fără să cutez a trece pragul porței mele:
35 Dar cine-mi va fi auzitor? Iacă apărarea mea! Atotputernicul răspundă-mi. Și pârâșul meu să-mi scrie acuzarea;
36 Aș purta-o pe umerii mei, Și mi-aș lega-o ca o diademă.
37 Seamă i-aș dà de toate urmările mele, Mândru ca un domn, m'aș apropià de el: —
38 De a strigat asupră-mi ogorul meu, Și de s'au plâns brazdele sale;
39 De am mâncat fruptele sale fără plată, Și de am chinuit sufletul stăpânului său:
40 Atuncia să-mi răsară spini în loc de grâu, Și neghină în loc de orz! Sfârșite sunt cuvintele lui Iov.