Eterniseed

Iov 33

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Deci Iov, rogu-te, ascultă vorbele mele, Ia în urechi toate cuvintele mele.

2 Iată, deschis-am gura mea; Limba început-a a vorbì în gura mea;

3 Cuvintele mele vor arătà dreptatea inimii mele; Şi buzele mele vor mărturisì învăţătură adevărată.

4 Spiritul lui Dumnezeu m'a făcut, Şi suflarea Atotputernicului mi-a dat viaţă;

5 De poţi, răspunde-mi: Rândueşte-te asupră-mi, fii gata!

6 Iată, ca şi tine sunt eu înaintea lui Dumnezeu, Din lut sunt făcut şi eu.

7 Iată, frica de mine nu te va spăimântà, Nici mâna mea nu va apăsà preste tine.

8 Da, zis-ai în auzul meu, Şi auzit-am vocea cuvintelor tale:

9 „Sunt curat, fără păcat, Sunt fără prihană, şi nici o vină nu este în mine.

10 Iată, el caută cuvinte asupră-mi, Şi mă socoate inamic al său;

11 În butuc pus-a picioarele mele, Şi pândeşte toţi paşii mei“.

12 Iată, îţi răspund; într'aceasta n'ai dreptate: Căci Dumnezeu mai mare este decât omul.

13 De ce te cerţi cu dânsul? Căci el nu dă seamă nimănui de faptele sale.

14 Dumnezeu vorbeşte odată, şi de două ori, De n'a luat seamă omul la în-tâia oară;

15 În vis, în vedere de noapte, Când somnul adânc vine preste oameni, şi sunt adormiţi în paturile lor,

16 Atuncia el deschide urechea oamenilor, Şi le intipăreşte învăţătura:

17 Ca să întoarcă pre om dela făptuirea sa, Ca să scape pre om de trufie;

18 Ca să oprească sufletul său dela pierdere, ca vieața lui să nu piară de sabie.

19 El se chinuește cu durere pe patul său, Și toate oasele lui cu suferinți mari;

20 Sufletul său urăște pânea, Și pofta lui mâncarea cea mai aleasă;

21 Carnea lui piere, văzând cu ochii, Și oasele lui, care abia se zăriau, se arată;

22 Sufletul său se apropie de mormânt, Și vieața lui de îngerul pierzător.

23 Dar de se află la dânsul un trimes, un tâlcuitor, Unul din miile oastei cerești, care să spună omului datoria sa,

24 Și el se îndură de dânsul, și zice: „Apără-l, să nu se pogoare în mormânt, Am găsit cu cale a-l iertà“:

25 Atuncia carnea lui reînflorește mai mult decât în copilărie, Și el reîntoarce în zilele tinereței sale;

26 Se roagă lui Dumnezeu, și el îi este cu milă, Îi lasă să-i priviască cu veselie fața, Și reîntoarce omului nevinovăția sa.

27 Atuncia acest om cântă între oameni, și zice: Păcătuit-am, și dreptul strâmbătătit-am, Dar nu mi-s’a răsplătit după făptuirea mea.

28 El apărat-a sufletul meu, să nu se pogoare în mormânt, Și vieața mea vede lumina.

29 Iată toate acestea Le face Dumnezeu de două, de trei ori omului,

30 Ca să-l oprească dela peire, Și să-l lumineze cu lumina vieții.

31 Ia aminte, Iov, ascultă-mă! Taci! și voiu vorbì.

32 Dar de ai cevă de spus, răspunde-mi, Vorbește! căci doresc să te îndreptez;

33 Iar de nu, ascultă-mă; Taci! și înțelepciune te voiu învăța.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.