1 Și Elihu urmă, și zise:
2 Ascultați, voi înțelepților, cuvintele mele, Și, voi scriitorilor, auziți-mă!
3 Căci urechia cercetează cuvintele, Precum gura gustă bucatele.
4 Să alegem ce este drept, Și să vedem intre noi ce este bun!
5 Căci Iov a zis: „Sunt nevinovat, Și Dumnezeu îmi ia dreptul meu.
6 Pentru că apăr dreptul meu, să trec oare de mincinos! Rana îmi este fără vindecare, deși sunt fără vină.“
7 Ce om este acest Iov, Care bea blestemul ca apa;
8 Care se însoțește cu făcători de rele, Și umblă cu oamenii cei răi!
9 Căci a zis: „Nimic nu folosește omului De a plăceà lui Dumnezeu.“
10 Deci ascultați-mă, voi bărbați ai priceperii: Departe de Dumnezeu este răul, Și de Atotputernicul, nedreptatea.
11 Căci după fapta omului el îi dă, Și după purtarea fiecăruia îi răsplătește:
12 Nu, nu! Dumnezeu nu condamnă pre nimenea pentru nimic, Și Atotputernicul nu strâmbătățește pre cel drept.
13 Cine i-a dat stăpânirea asupra pământului, Și cine i-a incredințat universul?
14 De ar luà seamă numai la sine, Și ar strânge la sine suflarea și răspirarea, dată făpturelor,
15 Atuncia tot ce e carne ar pieri, Și omul în pulbere s’ar rentoarce.
16 De ai pricepere, ascultă aceasta, Ia seamă la vocea cuvintelor mele!
17 Poate să domniască cel ce urăște dreptul? Condamna-vei pre cel Prea drept? Pre cel Atotputernic?
18 Care zice către regi: Netrebnicilor! Către domni: Înrăutățiților!
19 Care nu caută la fața mai marilor, Și nu prețuește pre bogat mai mult, decât pre sărac; Căci făpturi ale mânelor sale sunt și unul și altul.
20 Cei tari într’o clipeală, în mijlocul nopții mor, Poporul se scoală și trece: Fără silnicie dispare cel tare.
21 Căci ochii lui Dumnezeu sunt îndreptați pe căile omului, Și el vede toți pașii săi.
22 Nu este nici întunerec, nici umbră a morței, În care să se ascundă făcătorul de rele.
23 El n’are trebuință să privească de două ori pre om, Spre a-l trage inaintea sa la judecată.
24 El zdrobește pre cei puternici, fără cercetare, Și așează pre alții în locul lor:
25 Căci el cunoaște faptele lor, îi răstoarnă noaptea, și-i zdrobește:
26 Îi lovește ca pre făcători de rele, În fața tutulor:
27 Fiindcă s'au tabătut dela el, Și un'au băgat in seamă căile sale,
28 Așa că au vlăsat să vină înaintea lui strigarea săracilor; Și xaude strigarea celor apăsați.
29 De dă el liniște, cine poate a o turburà? De și-ascunde fața sa, cine o poate vedeà? De o ascunde, fie de un popor, fie de un singur om;
30 Ca să împedece domnia celui rău, Și yamăgirea poporului.
31 Oare zis-a Iov către Dumnezeu: z„Suferit-am, dară nu voiu mai păcătui!
32 Ce nu înțeleg, învață-mă; De am făcut nedreptate, nu voiu mai face.“
33 Bine! Răsplătească-ți el, după părerea ta; Dacă o vei respinge sau o vei primi, el o va răsplăti, și nu eu: Deci spune ce cugeți!
34 Bărbații cu înțelegere îmi vor zice, Și tot omul înțelept va conveni:
35 Iov n'a vorbit cu înțelepciune, Și cuvintele sale sunt fără înțeles;
36 Ei bine: Iov fie încercat cu desăvârșire, Căci a răspuns ca un făcător de rele;
37 El a adus păcat către păcat; Işi râde de noi în faţa noastră, Şi immulţeşte cuvintele sale asupra lui Dumnezeu.