1 Atuncia Domnul răspunse lui Iov din furtună, și zise:
2 Cine este cel ce întunecă sfatul Prin cuvinte fără știință?
3 Scoală-te, incinge coapsele tale ca un bărbat; Eu să te întreb, și tu să mă înveți!
4 Unde erai, când am întemeiat pământul? Spune, de ai pricepere!
5 Cine a hotărât măsulele lui, de știi? Sau cine a tras măsura lui?
6 Pe ce sunt așezate temeliile sale? Sau cine a pus piatra lui unghiulară,
7 Atuncia când stelele dimineții cântau în cor, Și toți fiii lui Dumnezeu aruncau strigăte de bucurie?
8 Cine a închis marea cu porți, Atuncia când, spărgând mitra mumei se arătă?
9 Când îi dădui nourii de vestmânt, Și întunerecul drept fașă;
10 Când îi hotărîi hotarele, Și i-am pus porți și zăvoare,
11 Și am zis: Până aicia să vii, și mai departe nu, Și aicia frângă-se sumețirea valurilor tale.
12 Poruncit-ai tu cândvà dimineței? Sau însemnat-ai tu aurorei locul ei?
13 Ca să apuce de aripile pământului, Și să scuture răii depe el;
14 Prefăcând pământul, ca sigilul pe lut, Și cele depe el făcându-i-se vestmânt;
15 Ca să opriască celor răi lumina lor, Și să se frângă tot brațul ridicat spre rău.
16 Ajuns-ai pănă la izvoarele mării, Sau umblat-ai pe fundul adâncului?
17 Deschisu-ți-s'au porțile morței? Și văzut-ai porțile umbrei morței?
18 Cuprins-ai întinsul pământului? Spune-mi, căci toate le știi!
19 Unde este calea către locașul luminii? Și unde-și are locul întunerecul?
20 Ca să le mâni la hotarele lor; Desigur, cărările către casa lor le cunoști:
21 Tu le cunoști, căci atunci erai dejà născut, Și mare este numărul zilelor tale?
22 Venit-ai pănă la cămările omătului? Și văzut-ai cămările grindinei?
23 Pre care le-am păstrat pentru timpul strâmtorării, Pentru ziua de luptă și de resbel.
24 Pre care cale se împarte lumina? Se împrăștie vântul de răsărit preste pământ?
25 Cine deschide scurgerile torentului de ploaie, Și calea fulgerului?
26 Ca să plouă preste pământul nelocuit, Preste deșertul, lipsit de oameni;
27 Ca să sature sălbăticiunea cea uscată, Și să facă să răsară colțul ierbei.
28 Cine este părintele ploaiei? Sau cine a născut picăturile rouei?
29 Din al cui sân a ieșit ghiața? Sau bruma cerului cine a născut-o?
30 După care se ascunde apa, prefăcându-se în piatră, Și fața adâncului se leagă.
31 Prins-ai tu legăturile Pleiadelor? Sau desprins-ai tu lanțurile Orionului?
32 Au tu faci să iasă zodiacul la timpul său, Și Ursa Mica cu fiii săi tu o conduci?
33 Cunoști tu așezămintele cerului? Hotărît-ai tu domnia sa preste pământ?
34 Ridica-vei tu vocea ta către nour, Ca să te acopere mulțimea apei?
35 Au tu trimeți fulgerii, ca ei plecând, Să-ți zică: Iată-ne!
36 Cine pune înțelepciune în rărunchi? Sau cine dă pricepere inimei?
37 Cine numără nourii prin înțelepciunea sa? Și foalele cerului, cine le revarsă?
38 De se adună pulbere și se îngroașă, Și brazdele se prind.
39 Tu oare vânezi leoaicii prada sa? Sau au doară tu alini foamea leilor tineri?
40 Când stau culcați în vizuinele lor, Și așteaptă, pândind în tufari.
41 Cine dă corbului hrana sa, Când puii săi strigă către Dumnezeu, Rătăcind fără mâncare? Urmare: