1 Știi tu timpul nașterei caprelor sălbatice? Păzit-ai tu fătatul cerboaicelor?
2 Numărat-ai tu lunile îngrecării lor, Sau știi tu timpul fătatului lor?
3 Ele îngenunchiază, fată puii lor, Și se ușurează de durerile lor.
4 Puii lor se îngrașă, cresc supt cer, Se duc, și nu se mai întorc la dânsele.
5 Cine a lăsat liber onagrul? Și cine a deslegat frânele asinului sălbatic?
6 Căruia i-am dat deșertul drept casă, Și sărătura drept locuință?
7 El își râde de vuetul cetăților, Și nu aude strigarea mânătorului;
8 Ce-și găsește în munți este hrana sa, Și-și caută pășunea ori-unde.
9 Oare-ți va lucra rinocerul de bunăvoie? Pune-se-va el la ieslele tale?
10 Putea-vei legă la brazdă rinocerul cu funie? Grăpa-va el văile în urma ta?
11 Încrede-te-vei lui, fiindcă mare este puterea lui? Și lăsa-vei lui lucrul câmpului tău?
12 Lăsa-te-vei pe el pentru căratul semănăturii tale, Și o va aduce el în aria ta?
13 Aripa struțului bate fără încetare, Dar totuș are ea oare aripa sau pana cocostârcului?
14 El încredințează pământului ouăle sale, Și lasă să se încălzească în nisip;
15 Și uită că piciorul le poate strivi, Și că fiarele câmpului le pot călcă.
16 Este crud cu puii săi, ca și cum nici n'ar fi ai săi; Deșeartă-i este osteneala, nu poartă nici o grijă de ei;
17 Căci Dumnezeu l-a lipsit de înțelepciune, Și nu i-a dat pricepere.
18 Iată-l! cum se ridică, Râde de cal și de călărețul său.
19 Tu dat-ai putere calului, Tu îmbrăcat-ai gâtul său cu coamă mândră?
20 Tu-l faci să sară ca locusta? Cât de măreț și înspăimântător e nechezatul său!
21 Bătând pământul, și vesel de puterea sa, Se repede asupră celor inarmați;
22 Își râde de temere, și nu tremură, Nu dă îndărăt înaintea sabiei;
23 Când săgețile șueră deasupra lui, Și sulița și lancea lucesc.
24 Nechează puternic, sapă pământul cu furie, Și nu are astâmpăr, de îndată ce răsună trâmbița;
25 La sunetul trâmbiței pare a zice: Haide! Din depărtare miroase lupta, Freamătul căpeteniilor și strigătul armatei.
26 Au prin înțelepciunea ta sboară uliul, Și-și întinde aripa sa către mează-zi?
27 Oare din porunca ta se ridică vulturul, Și-și face cuibul său pe înălțimi?
28 El locuește și mâne pe stânci, În dințătura stâncilor și pe locuri tari;
29 D'aci descopere el prada, Pre care ochii săi o văd de departe;
30 Puii săi îi sorb sângele, Și unde sunt uciși, acolo este și el.