1 Şi începù Elifaz, Temaneul, şi zise:
2 De am căutà să-ţi vorbim, oare mânià-te-vei? Şi cine poate oprì cuvântul?
3 Iată, pre mulţi i-ai învăţat tu, Şi mâni slabe ai întărit;
4 Pre cel ce şovăià cuvintele tale l-au ridicat, Şi genunchile cele ce se plecau le-ai întărit:
5 Şi acum, când ţi-se întâmplă aceasta, te mânii? Când te-a ajuns răul, tu te spăimânţi?
6 Au nu cuvioşia ta a fost speranţa ta? Şi nu neprihănirea căilor tale a fost încrederea ta?
7 Amintește-ți, rogu-te, cine nevinovat fiind a pierit; Și drept fiind s'a stârpit?
8 Am văzut totdeauna, că cei ce au arat nedreptatea, Și au sămănat fără de legea, au și secerat-o:
9 Pierind de suflarea lui Dumnezeu, Și mistuindu-se de strămutatul nărilor lui.
10 El înăbușește mugetul leului și strigătul leoaicei, Și zdrobește dinții leilor tineri.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă, Și puii leoaicei se împrăștie.
12 Un cuvânt mise furișă: Și urechia mea auzi șoapta lui,
13 În gândurile visurilor de noapte, Când somnul adânc cade peste oameni,
14 Teamă și cutremur m'a întâmpinat, Și făcu să se cutremure toate oasele mele;
15 Și un spirit trecù pe dinaintea mea, Și părul mi-se sburlì pe corp.
16 El stătù, dar nu cunoscui fața sa. Un chip erà înaintea ochilor mei: Și am auzit o voce slabă:
17 „Oare fi-va omul mai drept decât Dumnezeu? Fi-va omul mai drept decât cel ce l-a făcut?
18 Iată, el nu se încrede servilor sei, Și găsește greșeli în îngerii săi.
19 Cum cât mai mult el nu se va încrede celor ce locuesc în case de lut, Cu temelia în țărână, Ce se strivesc la întâlnirea molielor?
20 Ei de dimineață până în seară sunt nimiciți, Pe nesimțite pier pentru totdeauna.
21 Iaşă, se răpeşte toată prea puterea lor: Mor fără înţelepciune.