Eterniseed

Iov 41

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Trage-vei Leviatanul cu undiță? Sau prinde-vei limba lui cu funie?

2 Petrece-vei papura prin nările lui, Sau străpunge-vei cu cârligul fălcile sale?

3 Îți va face oare multe rugăminți? Îți va vorbì oare cu blândețe?

4 Încheiava legământ cu tine, Ca să-l iei serv pentru totdeauna?

5 Juca-te-vei cu el ca cu o pasăre? Sau lega-vei pre el cu un fir, spre petrecerea copilelor tale?

6 Soții face-vor din el prânzurile lor? Neguțătorii pot oare a-l împărțì între dânșii?

7 Umple-vei pelea lui cu țepușe, Sau capul său cu ostia pescarilor?

8 Pune mâna ta pe dânsul: Vei ține o minte, și nu te vei mai încercà să înnoești lupta!

9 Iată, așteptarea de-al prinde este amăgită! Cazi numai la privirea lui!

10 Cine este atât de sumeț, ca să-l întărâte, Deci cine va puteà stà înaintea mea:

11 Cine m'a îndatorit, ca să-i răsplătesc? Tot ce este supt întregul cer, este al meu!

12 Nu voiu tăceà de membrele sale, nici de puterea sa, Și nici de frumusețea armăturii sale.

13 Cine poate desvelì poala vestmântului său, Cine se poate apropià de îndoita sa dintătură?

14 Cine poate descleștà canaturile gurii sale? Șirurile dinților săi, Cât sunt de înspăimântătoare!

15 Minunatele părți ale zalelor sale, Strâns legate, ca supt sigil,

16 Se țin una de alta, Așa că aerul nu le străbate;

17 Una de alta lipite, Sunt prinse între dânsele, și nu se desprind.

18 Strănutatul lui face să luciască fulgerul, Și ochii lui sunt ca geana zorilor;

19 Din gura lui isbucnesc flăcări, Și ies scântei de foc.

20 Din nările lui iese fum, Ca dintr'un vas, ca dintr'o căldare ferbinte.

21 Suflarea lui aprinde cărbunii, Și flacări ies din gura lui;

22 În cerbicea lui locuește tăria, Și fiorul pășește înaintea sa.

23 Mușchii săi cărnoși, bine încordați, Stau ca turnați pe dânsul, neclintiți.

24 Inima lui este tare ca piatra, Da, tare ca piatra stătătoare de moară.

25 Când el se ridică, vitejii tremură, De spaimă ies din simțiri.

26 Caută cineva a-l lovì cu sabie? Ea nu-l prinde, nici lancea, nici săgeata, nici pavăza.

27 Pentru dânsul fierul paiu este, Și arama lemn putred.

28 Săgeata nu-l face să fugă; În pleavă se prefac înainte-i pietrele prăștiilor.

29 Pleavă pentru dânsul este ghioaga; Și de sgomotul lăncilor își râde.

30 Poartă testuri ascuțite supt dânsul, Ce lasă urme ca grapa în glod.

31 Ca o oală face să se clocotească adâncul, Și preface marea într'un amestec de mir.

32 El face să strălucească urma lui după dânsul, Și adâncul să pară cărunt de bătrânețe.

33 Nimic nu i-se aseamănă pe pământ; Este făcut, să nu cunoască frică;

34 Privește cu dispreț pre toate fiarele cele puternice, Este regele tuturor răpitorilor.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.