Eterniseed

Iov 6

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Iov răspunse, și zise:

2 O, de s'ar fi cumpănit supărarea mea! Și de s'ar fi pus în aceeași cumpănă cu suferințele mele!

3 Să se vadă că mai grele sunt decât nisipul mărilor: De aceea cuvintele mele sunt aspre.

4 Căci săgetele Atotputernicului sunt în mine, Și veninul lor beà spiritul meu: Spaimele lui Dumnezeu se înarmează asupră-mi!

5 Oare sbiară asinul sălbatic, când are verdeață? Sau rage boul, când are nutreț?

6 Se poate mâncà ce este fără gust sau nesărat? Oare zărul este gustos?

7 Lucrul, de care sufletul meu nu se atingeà, S'a făcut pânea desgustului meu.

8 De s'ar încuviința cererea mea! De ar împlini Dumnezeu speranța mea!

9 De ar plăceà lui Dumnezeu să mă sfărâme! Să întindă mâna sa, și să mă stârpească!

10 Aș aveà încaltea această mângăiere, De care m'aș veseli în durerea cea mai crudă: Că nu m'am lăpădat de cuvintele celui Prea Sfânt.

11 Dar care este tăria mea, pentru ca să mai pot sperà, Și care este sfârșitul meu, pentru ca să pot suferi în răbdare?

12 Tăria mea este oare ca tăria pietrelor? Sau carnea mea este ea oare de aramă?

13 Oare nu sunt fără ajutor? Au n'a fugit mântuirea dela mine?

14 Nenorocitului se cuvine compătimire dela amicul său, Chiar de părăsește teama de Atotputernic.

15 Frații mei sunt necredincioși ca un pârâu, Și ca cursul pârâelor ce trec,

16 Pre cari o brumă le usucă, Și pre cari se îngrămădește omătul.

17 Când vine căldura, ele lipsesc, Căci, cum simt căldura, dispar.

18 Și se scurg din locul lor, Șerpuind pe drumurile scurgerei lor, Până se nimicesc și pier.

19 Caravanele din Tema le caută, Și cetele din Șeba le așteaptă;

20 Dar ele se rușinează de speranța lor, Ajungând la dânsele, roșesc.

21 Așa sunteți și voi pentru mine; Ați văzut nenorocirea mea, și v'ați îngrozit.

22 Zisu-v'am oare: „Dați-mi ceva?“ Sau: „Dăruiți-mi din avutul vostru?“

23 Sau: „Mântuiți-mă din mâna neamicului?“ Sau: „Răscumpărați-mă din mâna hoților?“

24 Învățați-mă, și voiu tăceà, Și arătați-mi în ce am greșit!

25 Cât de tari sunt cuvintele drepte! Dar la ce sunt bune mustrările voastre?

26 Oare n'aveți cuvinte, decât spre a mă mustrà? Și ce sunt pentru voi cuvintele unui om disperat, decât vânt?

27 Voi v'ați aruncà chiar și asupra orfanului, Deoarece săpați groapă amicului vostru.

28 Și acum căutați, rogu-vă, spre mine, Și vede-ți, de minț înaintea voastră!

29 Întoarceți-vă în voi înșivă, rogu-vă, ca să nu fie nedreptate: Întoarceți-vă, căci dreptul este în partea mea.

30 Oare să fie nedreptate în limba mea? Oare gustul meu nu poate deosebì între răutăți?

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.