1 Și Bildad, Șuheul, răspunse, și zise:
2 Până când vei mai vorbì astfel, Și cuvintele gurei tale vor ca un vânt puternic?
3 Oare va răsturnà Dumnezeu dreptul? Sau va răsturnà Atotputernicul dreptatea?
4 De au păcătuit fiii tăi împotriva lui, Și el i-a dat în mâna fără de legei;
5 De vei căutà pre Dumnezeu, Și te vei rugà la Atotputernicul;
6 De ești curat și onest: Atuncia de sigur el va veghià preste tine, Și va fericì coliba dreptăței tale;
7 De a fost mic începutul tău: Sfârșitul tău va fi mare foarte.
8 Da, întreabă, rogu-te, generațiunile trecute, Și îndreaptă-te pe urmă părinților lor:
9 (Căci noi suntem de ieri, și nu suntem nimic, Pentru că zilele noastre pe pământ sunt o umbră;)
10 Și ei te vor învățà, îți vor spune, Și din înțelepciunea lor vor scoate cuvintele:
11 „Oare odrăslește papura fără de baltă? Oare crește trestia fără de apă?
12 Verde fiind, fără să se taie, Se usucă înaintea tuturor ierburilor.“
13 „Așa este cursul tuturor celor, ce uită pre Dumnezeu, Așa se pierde speranța nelegiuitului!
14 Speranța lui se va curmà, Și încrederea lui va fi ca o țesătură de păianjini;
15 El se va răzămà de casa sa, dar ea nu va stà, El se va țineà de dânsa, dar ea nu va țineà.
16 El la lucirea soarelui, încărcat de sucuri, Ca un arbore își întinde ramurile sale preste grădina sa.
17 Împletește rădăcinile sale în dreptul izvoarelor, Și îmbrățișează temeliile clădirilor;
18 Dar de-l va scoate careva din locul său, Acesta nu-l va mai cunoaște, ci va zice: Eu nu team văzut nici odată.
19 Astfel este mersul său cel voios! Și din aceeași pulbere va odrăslì un altul.“
20 Așa Dumnezeu nu leapădă pre cel drept, Și nici ajută pre cel răi.
21 Și de ai fi tu drept, ar umpleà cu râs gura ta, Și buzele tale cu strigăte de bucurie;
22 Cei ce te urăsc s'ar acoperì cu rușine; Dar cortul celor răi se va nimicì.