Eterniseed

Ioel 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Suflați din trâmbiță în Sion, și dați larmă în muntele cel sfânt al meu; Să se cutremure toți locuitorii țării; Că vine ziua Domnului, căci se apropie:

2 Zi de intunerec și de intunecime, Zi de nouri și de negură deasă, Ca zorile lățite pe munți; Un popor numeros și puternic, Asemenea căruia n'a fost dela inceput, Și nici nu va mai fi după el, Până in anii multor neamuri,

3 Focul mistuie inaintea lui, Și flacăra arde inapoia lui; Pământul inaintea lui este ca grădina Edenului, Și inapoia lui este ca un pustiu deșert: Nimic nu scapă de el.

4 Chipul lor este ca chipul cailor; Și ca călăreții așa aleargă.

5 Ca vuetul de cară, sar pe vârfurile munților, Ca sunetul flacării de foc, care mistuie miriștea, Ca un popor puternic inșirat de bătae.

6 Ia vederea lui popoarele tremură, Toate fețele pălesc.

7 Aleargă ca vitejii; Ca bărbații de resbel se suie pe zid, Și merg fiecare in calea sa: Nu strică șirurile lor,

8 Și unul pe altul nu se imping; Fiecare merge in calea sa: Prin săbii se aruncă și nu rănesc;

9 Grăbesc in cetate: Aleargă pe ziduri, se suie pe case: Intră prin ferestre, ca furul.

10 Pământul se cutremură inaintea lor; Cerurile tremură; Soarele și luna se intunecă, Și stelele își trag lumina lor.

11 Și Domnul trimite vocea sa inaintea oastei sale: Căci această tabără a sa este mare foarte: Puternic este implinitorul cuvântului său: Căci ziua Domnului este mare și imfricoșată foarte; Și cine o va putea suferi?

12 Și acum zice Domnul: Întoarceți-vă către mine din toată inima voastră În ajunare, in plângere și in jale:

13 Rupeți-vă inima, și nu vestmintele, Și întoarceți-vă către Domnul, Dumnezeul vostru: Că milos și îndurător este el, Târziu la mânie, plin de îndurare, Și se căește de relele, pe care le trimite,

14 Cine știe, de nu se va întoarce, și nu se va căi, Și nu va lăsa binecuvântare pe urmă-i, Dar de pâne și libațiune Domnului, Dumnezeului vostru?

15 Suflați din trâmbiță in Sion, Porunciți ajunare, Proclamați zi sfântă;

16 Adunați poporul, orânduiți adunarea, Strângeți pe bătrâni; Adunați pe copii și pe cei ce sug țâțe; Să iasă mirele din camera sa, Și mireasa din asternutul ei!

17 Plângă preoții, servii Domnului, Între portic și altar, Și zică: Cruță, Doamne, poporul tău, Și nu dă ocării moștenirea ta, Ca să-i stăpânească popoarele: De ce să se zică intre popoare: Unde este Dumnezeul lor?

18 Făcându-se aceasta, Domnul a fost gelos de pământul său, Și se îndură de poporul său.

19 Și Domnul răspunse și zise poporului său: Iată, eu vă voiu trimite grâu, must și oleiu, Și vă veți sătură de ele, Și nu vă voiu mai face de ocară între popoare.

20 Voiu depărtă dela voi oștirea dela mează-noapte, Și o voiu impinge in pământul cel sec și deșert, Cu fața sa spre marea de către răsărit, Iar cu dosul său spre marea dela apus; Și putoarea sa se va sui, Și se va ridicà mirosul său cel rău; Căci a făcut lucruri mari!

21 Nu te teme, țară! bucură-te și te desfătează! Căci Domnul a făcut lucruri mari.

22 Nu vă temeți, vite ale câmpului; Căci pășunile deșertului vor încolți, Căci arborele va purtà fructul său, Smochinul și via vor dà puterea lor.

23 Și voi, fiii Sionului, bucurați-vă, Și vă desfătați întru Domnul, Dumnezeul vostru: Căci vă va dà ploaie timpurie cu îmbelșugare, Și va face să cadă ploaia, Cea timpurie și cea târzie, ca mai nainte.

24 Și ariele se vor umpleà de grâu, Și teascurile vor revărsà de must și de oleiu,

25 Și vă voiu răsplăti anii, pe care i-au mâncat lăcusta, Forfăcarul, mușița și omida, Oastea mea cea mare, care am trimis-o asupră-vă.

26 Și veți mâncà indestul, și vă veți săturà, Și veți lăudà numele Domnului, Dumnezeul vostru, Care a făcut minuni cu voi; Și poporul meu nu se va rușinà în veci.

27 Și veți cunoaște că eu sunt în mijlocul lui Israel, Și că eu Domnul sunt Dumnezeul vostru, și nu un altul; Și poporul meu nu se va rușinà în veci.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.