1 Adevăr, adevăr zic vouă, cine nu întră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe de altă parte, acela fur este și tâlhar;
2 Iar cine întră pe ușă, păstor este al oilor.
3 Acestuia portarul îi deschide, și oile aud glasul lui, și cheamă oile sale pe nume și le duce afară.
4 Și după ce a mânat afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile îi urmează, pentru că cunosc glasul lui.
5 Dar unui străin nu-i vor urmà, ci vor fugì de dânsul, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
6 Această asemănare le spuse Iisus: dar aceia nu înțeleseră ce erau, ce le vorbià.
7 Deci iarăși le zise Iisus: adevăr, adevăr zic vouă, că eu sunt ușa către oi.
8 Toți câți veniră înainte de mine furi sunt și tâlhari: dar oile nu ascultară de dânșii.
9 Eu sunt ușa; dacă va fi intrat cineva prin mine, mântuit va fi, și va intrà, și va ieși, și pășune va aflà.
10 Furul nu vine decât ca să fure, și să înjunghe, și să piarză; eu am venit pentru ca oile mele să aibă viață, și să aibă de prisos.
11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale.
12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și împrăștie oile;
13 Pentru că tocmit este, și nu-i este grijă de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun, și cunosc pe ale mele, și ale mele mă cunosc,
15 După cum mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl, și sufletul îmi pun pentru oile mele.
16 Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta, și pe acelea trebue ca eu să le duc, și vor ascultà de glasul meu, și va fi o turmă, un păstor.
17 Deaceea Tatăl mă iubește, fiindcă pun sufletul meu, ca iarăși să-l iau.
18 Nimenea nu-l ridică dela mine, ci eu îl pun dela mine însumi. Putere am ca să-l pun, și putere am ca iarăși să-l iau. Această poruncă am primit-o dela Tatăl meu.
19 Deci iarăși se făcu pentru cuvintele acestea desbinare între Iudei.
20 Iar mulți dintre ei ziceau: are demon, și nu este în firea lui; pentru ce îl ascultați?
21 Alții ziceau: cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat; nu cumva un demon poate deschide ochii orbilor?
22 Și erà atuncia în Ierusalim sărbătoare de sfințirea templului; erà iarnă:
23 Și Iisus se preumblà în templu în porticul lui Solomon.
24 Deci Iudeii îl încunjurară și îi ziceau: până când ne scoți sufletul? Dacă tu ești Hristosul, spune-ne fără sfială.
25 Răspunse lor Iisus: v'am spus, și nu credeți; lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu acestea mărturisesc pentru mine;
26 Dar voi nu credeți pentru că nu sunteți dintre oile mele, după cum v'am spus.
27 Oile mele ascultă de glasul meu, și eu le cunosc, și-mi urmează;
28 Și eu le dau viață vecinică, și în veac nu vor pieri, și nu le va răpì cineva din mâna mea.
29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimenea nu le poate răpì din mâna Tatălui meu.
30 Eu și Tatăl suntem una.
31 Deci Iudeii luară iarăși pietrii, ca să-l omoare.
32 Iisus le răspunse: multe lucruri bune v'am arătat dela Tatăl meu; pentru care lucru din ele mă omorîți cu pietrii?
33 Răspunseră lui Iudeii, zicând: pentru lucru bun nu te omorîm cu pietrii, ci pentru defaimare, și pentru că tu om fiind, te faci pe tine însuți Dumnezeu.
34 Răspunse lor Iisus: nu este oare scris în legea voastră că „eu am zis: Dumnezei sunteți?“
35 Dacă legea a numit Dumnezei pe aceia, către care a fost cuvântul lui Dumnezeu, și scriptura nu poate fi desființată,
36 Voi ziceți aceluia pe care Tatăl l-a sfințit și l-a trimis în lume, că tu rostești defaimare, pentru că am zis: Fiul lui Dumnezeu sunt?
37 Dacă nu fac lucrurile Tatălui meu, nu mă credeți;
38 Iar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți, credeți lucrurile, ca să știți și să cunoașteți, că Tatăl este în mine și eu în Tatăl.
39 Deci căutau iarăși ca să-l prinză, dar el scăpă din mâna lor.
40 Și se duse iarăși dincolo de Iordan, în locul unde erà Ioan, când botezà în întâiași dată, și rămase acolo.
41 Și mulți veniră la dânsul și ziceau că Ioan n'a făcut nici o minune, dar toate câte a spus Ioan despre acesta erau adevărate.
42 Și mulți crezură într'însul acolo.