Eterniseed

Ioan 11

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi erà un om bolnav, Lazar din Betania, din satul Mariei şi al Martei sora ei.

2 Iar Maria erà aceea care a uns cu mir pe Domnul şi i-a şters picioarele cu părul ei, al cărei frate Lazar erà bolnav.

3 Deci surorile trimiseră la dânsul, zicând: Doamne, iată pe care-l iubeşti este bolnav.

4 Şi Iisus auzind, zise: boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru mărirea lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie mărit printr'însa.

5 Şi Iisus iubià pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazar.

6 Deci după ce auzì că este bolnav, atunci mai rămase două zile în locul unde erà;

7 Apoi după aceasta zice ucenicilor: să mergem iar în Iudeà.

8 Rabi, îi zic ucenicii, Iudeii căutau chiar acum să te omoare cu pietrii şi iar mergi acolo?

9 Răspunse Iisus: oare nu douăsprezece sunt ceasurile zilei? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi;

10 Iar dacă umblă cineva noaptea, se poticneşte, fiindcă nu este într'însul lumină.

11 Acestea vorbì, şi după aceea le zice: Lazar prietinul nostru a adormit; dar mă duc ca să-l deştept din somn.

12 Deci ucenicii îi ziseră: Doamne, dacă a adormit, va fi scăpat.

13 Dar Iisus vorbise despre moartea lui Lazar; şi dânşii gândiră că vorbeşte despre adormirea somnului.

14 Deci atunci Iisus le spune fără sfială: Lazar a murit

15 Şi mă bucur pentru voi, că nu eram acolo, pentru ca să credeţi; să mergem dar la dânsul.

16 Deci Toma, care se numeşte geamăn, zice celor împreună cu dânsul ucenici: să mergem şi noi, ca să murim cu dânsul.

17 Venind dar Iisus îl află având acum patru zile în mormânt.

18 Şi Betania erà aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii;

19 Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângăie pentru fratele lor.

20 Deci Marta îndată ce auzì că vine Iisus, ieşì înainte-i lui; iar Maria şedeà jos în casă.

21 Şi Marta zise către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aci, n'ar fi murit fratele meu.

22 Şi acum ştiu, că Dumnezeu îţi va dà câte vei cere dela Dumnezeu.

23 Fratele tău va învià, îi zise Iisus.

24 Ştiu, îi zice Marta, că va învià la înviere, în ziua de apoi.

25 Eu sunt învierea şi viaţa, îi zise Iisus. Cine crede în mine, viu va fi, chiar dacă va fi murit:

26 Şi oricine care este viu şi crede în mine, nu va muri în veci; crezi aceasta?

27 Aşà este, Doamne, îi zice, eu am crezut că tu eşti Hristosul al lui Dumnezeu, Fiu care vine în lume.

28 Şi zicând aceasta se duse şi chemă pe Maria sora ei, spunând în ascuns: Învăţătorul este aci şi te cheamă.

29 Aceea îndată ce auzì se scoală în grabă şi vine la dânsul.

30 Şi Iisus nu venise încă în sat, ci erà în locul unde îi ieşì Marta înainte.

31 Deci Iudeii, care erau cu dânsa în casă şi o mângăiau, văzând că Maria s'a sculat în grabă şi a ieşit, îi urmară, gândind că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.

32 Deci Maria îndată ce venì unde erà Iisus, văzându-l îi căzù la picioare zicându-i: Doamne, dacă ai fi fost aci, nu mi-ar fi murit fratele.

33 Iar Iisus când o văzù plângând şi pe Iudeii care veniseră împreună cu dânsa, plângând şi ei, gemù în duhul său şi se turbură.

34 Şi zise: unde l-aţi pus? Doamne, îi zic ele, vino şi vezi.

35 Iisus lăcrămă.

36 Deci ziceau Iudeii: iată cât de mult îl iubià!

37 Iar unii dintre dânşii ziceau: nu puteà oare acesta, care a deschis ochii orbului, să facă ca şi acesta să nu moară?

38 Deci Iisus gemând iar în sine, vine la mormânt; şi erà o pesteră și o piatră erà pusă inaintea ei.

39 Luați piatra, zise Iisus. Doamne, ii zice Marta sora celui mort, acum miroasă rău, pentru că este a patra zi.

40 Zice ei Iisus: nu ți-am spus, că dacă crezi, vei vedeà mărirea lui Dumnezeu?

41 Deci luară piatra de unde erà pus mortul. Iar Iisus ridică ochii în sus și zise: Tată, îți mulțumesc că m'ai ascultat.

42 Eu știam, că totdeauna mă asculți; dar am zis pentru gloata ce stă imprejur, pentru ca să crează că tu m'ai trimis.

43 Și zicând acestea strigă cu glas mare: Lazăre, vino afară!

44 Și ieși mortul, având picioarele și mânile legate cu fășii de pânză, și fața lui erà infășurată cu un ștergar. Deslegați-l, le zise Iisus, și lăsați-l să meargă.

45 Deci mulți dintre Iudei, care veniră la Maria, și văzură cele ce făcù Iisus, crezură într'insul.

46 Iar unii dintre dânșii se duseră la farisei și le spuse cele ce făcù Iisus.

47 Deci mai marii preoților și fariseii adunară sinedriul, și ziceau: ce facem, pentru că omul acesta face multe minuni?

48 Dacă îl lăsăm așa, toți vor crede într'insul, și vor venì Romanii și ne vor luà și locul și neamul.

49 Iar unul oarecare dintre dânșii, Caiafa, arhiereu fiind în anul acela, le zise: voi nu știți nimic,

50 Nici nu cumpăniți cu mintea, că ne este de folos, ca să moară un om pentru popor, și să nu piară tot neamul.

51 Și aceasta n'o zise dela sine însuși, ci arhiereu fiind în anul acela profetisă, că Iisus aveà să moară pentru neamul lor,

52 Și nu numai pentru neamul lor, ci și pentru ca să adune într'una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați.

53 Deci din aceea zi se sfătuiră ca să-l omoare.

54 Pentru aceea Iisus nu mai umblà fără sfială printre Iudei, ci se duse de acolo în ținutul aproape de pustie, intr'un oraș numit Efraim, și acolo își treceà timpul cu ucenicii.

55 Și erà aproape Paștile Iudeilor, și mulți din țară veniră sus la Ierusalim mai nainte de Paști, ca să se curățească.

56 Deci căutau pe Iisus și vorbeau între dânșii stând în templu: ce vi se pare, că n'are să vie nici decum la sărbătoare?

57 Iar mai marii preoților și fariseii dedese poruncă, că dacă cineva știe unde este, să incunoștiințeze, pentru ca să-l prinză.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.