Eterniseed

Ioan 12

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și cu șase zile mai nainte de Paști Iisus veni la Betania, unde erà Lazar, pe care Iisus îl sculase dintre morți.

2 Deci ii făcură cină acolo, și Marta slujià, iar Lazar erà unul dintre cei care ședeau la masă împreună cu dânsul.

3 Atuncia Maria luând o litră de mir foarte scump de nard adevărat, unse picioarele lui Iisus și șterse cu părul ei picioarele lui; și casa se umplù de mirosul mirului.

4 Iar unul dintre ucenicii lui, Iuda Iscariotu, care aveà să-l deà prins, zice:

5 Pentru ce nu s'a vândut acest mir pe trei sute de dinari și să se fi dat la săraci?

6 Dar el zise aceasta nu pentru că aveà grijă de săraci, ci pentru că fur erà și punga având, dà la o parte din cele puse într'însa.

7 Deci Iisus zise: las-o că l-a păstrat pentru ziua îmmormântării mele;

8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți intotdeauna.

9 Și gloată multă dintre Iudei află că este acolo, și veniră nu numai pentru Iisus, ci ca să vază și pe Lazar, pe care îl sculă dintre morți.

10 Iar mai marii preoților se sfătuiră, ca să omoare și pe Lazar,

11 Pentru că din pricina lui mulți dintre Iudei plecau și credeau în Iisus.

12 A doua zi gloată multă, care erà venită la sărbătoare, auzind că Iisus vine la Ierusalim.

13 Luară ramuri de fenic și ieșiră spre întâmpinarea lui, și strigau: Osana, „binecuvântat este, cine vine în numele Domnului,“ împăratul lui Israel.

14 Și Iisus găsind un asin tânăr, șezù pe dânsul, după cum este scris:

15 „Nu te teme, fiica Sionului, iată împăratul tău, vine șezând pe mânzul asinei.“

16 Dar ucenicii săi nu înțeleseră acestea la început, ci când fù mărit Iisus, atuncia își aduseră aminte că acestea erau scrise pentru dânsul și acestea i-au făcut.

17 Deci mărturiseà gloata care erà cu dânsul, că a chemat pe Lazar din mormânt și l-a înviat dintre morți.

18 Deaceea îl și întâmpină gloata, pentru că auzì că dânsul făcuse minunea aceasta.

19 Deci fariseii ziseră între dânșii: vedeți, că nimic nu folosiți; iată lumea s’a dus după dânsul.

20 Și erau unii Elini dintre cei care vin ca să se închine în timpul sărbătorii;

21 Aceștia dar veniră la Filip, cel dela Betsaida Galileii, și-l rugară, zicând: Domnule, voim să vedem pe Iisus.

22 Filip vine și spune lui Andreiu, vine Andreiu și Filip și spun lui Iisus.

23 Iar Iisus le răspunde zicând: a venit ceasul, ca Fiul omului să fie mărit.

24 Adevăr, adevăr zic vouă, dacă grăuntele de grâu, ce a căzut pe pământ, nu va fi murit, rămâne numai el; iar dacă va fi murit, aduce rod mult.

25 Cine își iubește sufletul, îl pierde, și cine își urăște sufletul în lumea aceasta, îl va păstrà pentru viața vecinică,

26 Dacă îmi slujește cineva, să-mi urmeze, și unde sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu; dacă-mi slujește cineva, îl va cinstì Tatăl.

27 Acum sufletul îmi este turburat, și ce să zic? Tată, scapă-mă din ceasul acesta. Dar pen- tru aceea am venit în ceasul acesta.

28 Tată, mărește-ți numele. Deci venì glas din cer, și -am mărit, și iar îl voiu mărì.

29 Iar gloata care stà și auzì, ziceà că tunet a fost; alții ziceau: înger i-a vorbit.

30 Răspunse Iisus și zise: nu pentru mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.

31 Acum este judecarea acestei lumi; acum va fi aruncat afară stăpânitorul acestei lumi;

32 Și eu îndată ce voiu fi înălțat depe pământ, voiu trage pe toți la mine.

33 Iar aceasta o ziceà însemnând cu ce moarte aveà să moară.

34 Deci gloata îi răspunse: noi am auzit din lege, că Hristosul rămâne în veci; și cum zici tu că Fiul omului trebue să fie înălțat? Cine este acesta Fiul omului?

35 Drept aceea Iisus le zise: lumina este între voi încă puțin timp. Umblați după cum aveți lumina, ca să nu vă apuce întunerecul; și cine umblă în întunerec, nu știe încotro merge.

36 După cum aveți lumina, credeți în lumină, ca să vă faceți fii ai luminii. Acestea vorbì Iisus și plecând, se ascunse de dânșii.

37 Dar deși făcuse atâtea minuni înaintea lor, nu credeau într’însul,

38 Pentru ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut la cele auzite dela noi? Și brațul Domnului cui a fost descoperit?“

39 Deaceea nu puteau crede, că iarăși Isaia a zis:

40 „Orbit-a ochii lor și învârtoșat-a inima lor, ca să nu vază cu ochii și să nu înțeleagă cu inima, și să nu se întoarcă, și eu îi voiu vindecà.“

41 Acestea zise Isaia pentru că văzù mărirea lui și vorbì despre dânsul.

42 Totuși mulți chiar dintre mai mari crezură într’însul, dar din pricina fariseilor nu mărturiseau, ca să nu fie dați afară din sinagogă:

43 Căci au iubit mărirea oamenilor mai mult, decât mărirea lui Dumnezeu.

44 Și Iisus strigă și zise: cine crede în mine, nu crede în mine, ci în cel care m'a trimis pe mine,

45 Și cine mă vede pe mine, vede pe cel care m'a trimis pe mine.

46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine care crede în mine, să nu rămâie în întunerec.

47 Și dacă cineva va fi auzit dela mine cuvintele și nu le va fi păzit, eu nu-l osândesc; căci n'am venit să osândesc lumea, ci să mântuesc lumea.

48 Cine mă desprețuește pe mine și nu primește cuvintele mele, are cine să-l osândească; cuvântul pe care l-am spus, acela îl va osândi în ziua de apoi;

49 Pentru că eu n'am vorbit dela mine însumi, ci Tatăl care m'a trimis, el însuși mi-a dat poruncă, ce să zic și ce să vorbesc.

50 Și știu că porunca lui este viață vecinică. Deci cele ce vorbesc eu, după cum mi-a spus Tatăl, așa vorbesc.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.