Eterniseed

Ioan 20

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iar în cea dintâiu zi a săptămânii, Maria Magdalena vine la mormânt, dimineaţa, întunerec fiind încă, şi vede piatra ridicată depe mormânt.

2 Deci aleargă, şi vine la Simon Petru şi la celalalt ucenic pe care îl iubià Iisus, şi le zise: au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştim unde l-au pus.

3 Deci ieşì Petru şi celalalt ucenic, şi veneau la mormânt.

4 Şi alergau amândoi împreună; şi celalalt ucenic alergă mai repede înaintea lui Petru şi venì întâiu la mormânt,

5 Şi plecându-se vede făşiile de pânză jos, dar nu intră înlăuntru.

6 Deci vine Simon Petru urmându-i, şi intră în mormânt, şi priveşte făşiile de pânză jos,

7 Şi ştergarul, care erà pe capul lui, nu se aflà cu făşiile de pânză, ci la o parte înfăşurat într'un loc.

8 Atuncia intră şi celalalt ucenic, care venì întâiu la mormânt, şi văzù şi crezù;

9 Căci nu ştiau încă scriptura, că el trebue să se scoale dintre morţi.

10 Deci ucenicii se duseră iar la ei acasă.

11 Şi Maria stà la mormânt afară plângând. Şi pe când plângeà, se plecă să se uite în mormânt,

12 Şi zăreşte doi îngeri îmbrăcaţi în alb, şezând unul la cap şi altul la picioare, unde erà pus corpul lui Iisus.

13 Şi aceştia îi zic: femeie, pentru ce plângi? Pentru că mi-a luat pe Domnul, le ziceà ea, şi nu ştiu unde l-au pus.

14 Zicând acestea se întoarse înapoi, şi zăreşte pe Iisus stând, şi nu ştià că este Iisus.

15 Femeie, îi zise Iisus: pentru ce plângi? Pe cine cauţi? Ea gândind, că este grădinarul, îi zise: Doamne, dacă tu l-ai dus în altă parte, spune-mi unde l-ai pus, şi eu îl voiu ridicà.

16 Maria, îi zise Iisus. Ea întorcându-se îi zise: Rabuni, adecă Învăţătorule.

17 Nu mă atinge, îi zise Iisus, căci încă nu m'am suit la Tatăl meu: du-te la fraţii mei şi le spune: mă sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.

18 Vine Maria Magdalena, vestind ucenicilor, că a văzut pe Domnul, şi acestea îi zise.

19 Şi fiind sară în ziua aceea, în întâia zi a săptămânii, şi încuiate fiind uşile, unde erau ucenicii adunaţi de frica Iudeilor, venì Iisus şi stete în mijloc, şi le zise: pace vouă.

20 Şi zicând aceasta le arătă mânile şi coasta. Deci se bucurară ucenicii, văzând pe Domnul.

21 Drept aceea Iisus iar le zise: pace vouă; după cum m'a trimis pe mine Tatăl, şi eu vă trimit pe voi.

22 Şi aceasta zicând, suflă asupra lor şi le zise: luaţi duh sfânt.

23 Ale căror păcate le veţi fi lăsat, lăsate sunt lor; ale căror păcate le țineți, ținute sunt.

24 Și Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamăn, nu erà cu dânșii, când venì Iisus.

25 Deci ceilalți ucenici îi ziceau: am văzut pe Domnul. Dar el le zise: dacă nu voiu fi văzut în mânile lui semnul cuielor, și nu voiu fi pus degetul meu, în locul cuielor, și nu voiu fi pus mâna mea în coasta lui, nu voiu crede.

26 Și după opt zile, iarăși erau înlăuntru ucenicii lui, și Toma cu dânșii. Vine Iisus, ușile fiind încuiate, și stete în mijloc și zise: pace vouă. Apoi zise lui Toma:

27 Adù aci degetul tău și vezi mânile mele, și adù mâna ta și pune-o în coasta mea, și nu fii necredincios, ci credincios.

28 Și Toma răspunse, și îi zise: Domnul meu și Dumnezeul meu!

29 Iisus îi zise: Tomo, ai crezut, pentru că m'ai văzut; fericiți sunt, care n'au văzut și au crezut.

30 Dar Iisus făcù inaintea ucenicilor săi și alte multe minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta;

31 Iar acestea sunt scrise, ca să credeți, că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în numele lui.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.