1 După acestea Iisus iar se arătă ucenicilor, la marea Tiberiadei; și se arătă astfel.
2 Erau împreună Simon Petru și Toma numit Geamăn și Natanael cel dela Cana Galilei și fiii lui Zebedeu și alții doi dintre ucenicii lui.
3 Mă duc să pescuesc, le zise Simon Petru. Venim și noi împreună cu tine, îi zic dânșii. Ieșiră și întrară în vas, și în noaptea aceea nu prinseră nimic.
4 Și făcându-se dimineață, Iisus fù la țărm, dar ucenicii nu știau, că este Iisus.
5 Deci Iisus le zise: copii, nu cumva aveți ceva de mâncare? Nu, îi răspunseră ei.
6 Iar el le zise: aruncați plasa în partea dreaptă a vasului, și veți aflà. Deci aruncară, și nu mai puteau să o tragă din pricina mulțimii de pești.
7 Atunci ucenicul acela, pe care îl iubià Iisus, zice lui Petru: Domnul este. Deci Simon Petru, când auzì că este Domnul, își încinse haina, căci erà gol, și se aruncă în mare.
8 Iar ceilalți ucenici veniră cu luntrea, căci nu erau departe de uscat, ci ca la două sute de coți, târând plasa cu pește.
9 Deci când ieșiră la uscat, văd cărbuni aprinși acolo și pește pus pe dânșii și pâne.
10 Iisus le zise: aduceți din peștii, pe care i-ați prins acum.
11 Simon Petru se suì în luntre și trase plasa la uscat, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei; și plasa nu s'a rupt, deși erau atât de mulți.
12 Aideți, prânziți, le zise Iisus. Dar nici unul dintre ucenici nu îndrăzneà să-l întrebe: tu cine ești? știind, că este Domnul.
13 Deci Iisus vine și ià pânea și le dă, asemenea și peștele.
14 Acum pentru a treia oară se arătă Iisus ucenicilor, după ce se sculă dintre morți.
15 Deci când prânziră, Iisus întreabă pe Simon Petru: Simone fiul lui Ioan, mă iubești pe mine mai mult, decât aceștia? Așa este, Doamne, îi răspunde, tu știi că te iubesc. Paște mielușeii mei, îi zise el.
16 Iarăși îl întreabă, de-a doua oară: Simone, fiul lui Ioan, mă iubești? Așa este, Doamne, îi răspunde, tu știi, că te iubesc; paște oile mele, îi zise el.
17 De-a treia oară îl întreabă: Simone, fiul lui Ioan, mă iubești? Petru se întristă, că îi zise de-a treia oară: mă iubești? Și îi zise: Doamne, tu știi tot, tu cunoști, că te iubesc; Iisus îi zise: paște turmele mele.
18 Adevăr, adevăr zic ție, când erai mai tânăr, te încingeai pe tine însuți, și umblai unde voiai; dar când vei fi îmbătrânit, vei întinde mânile tale, și altul te va incinge, și te va duce unde nu voești.
19 Și aceasta o zise, însemnând cu ce fel de moarte va mări pe Dumnezeu. Și vorbind aceasta îi zise: urmează-mi.
20 Iar Petru întorcându-se, zărește venind în urmă pe ucenicul, pe care-l iubi Iisus, care se și răzimă la cină pe pieptul lui și zise: Doamne, cine este care te dă prins?
21 Deci pe acesta văzându-l Petru, zise lui Iisus: Doamne, dar acesta ce va fi?
22 Iisus îi zise: dacă voesc ca dânsul să rămână, până ce vin, ce-ți este ție? Tu urmează-mi.
23 Deci ieși vorba aceasta între frați, că ucenicul acela nu moare; și Iisus nu zise, că nu moare, ci: dacă voesc ca dânsul să rămână până ce vin, ce-ți este ție?
24 Acesta este ucenicul, care mărturisește pentru acestea, care a scris acestea, și știm că mărturia lui este adevărată.
25 Sunt și alte multe, pe care le făcu Iisus, care dacă s'ar fi scris, câte una, mi-se pare, că chiar lumea nu ar fi încăput în sine, cărțile ce s'au scris. Amin.