Eterniseed

Ioan 6

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 După acestea Iisus se duse dincolo de marea Galileii, ce se numește și marea Tiberiadei.

2 Și-i urmà gloată multă, pentru că vedeà minunile pe care le făceà la cei bolnavi.

3 Și Iisus veni sus pe munte, și acolo stete jos cu ucenicii săi.

4 Și erà aproape Paștile, sărbătoarea Iudeilor.

5 Deci Iisus ridicând ochii și văzând că vine spre dânsul gloată multă, zice lui Filip: de unde să cumpărăm pâni, ca să mănânce aceștia?

6 Iar aceasta ziceà cercându-l; căci el știà ce aveà să facă.

7 Filip îi răspunde: pâni pentru două sute de dinari nu le ajung, ca să iă fiecare câte puțin.

8 Și unul dintre ucenicii săi, Andreiu, fratele lui Simon Petru, îi zise:

9 Este aci un băiat, care are cinci pâni de orz și doi pești, dar ce sunt acestea pentru atâția?

10 Atuncia Iisus zise: spuneți oamenilor să steà jos la masă. Și erà iarbă multă în acel loc. Deci stătură jos la masă, bărbați în număr ca la cinci mii.

11 Și Iisus luă pânile și mulțumì și dete ucenicilor și ucenicii celor care ședeau la masă; asemenea dete și din pești cât voiră.

12 Iar după ce se săturară, zise ucenicilor săi: strângeți fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se pearză ceva.

13 Deci ei strânseră și umplură douăsprezece coșuri de fărâmituri, care rămaseră celor care au mâncat din cele cinci pâni de orz.

14 Iar oamenii văzând minunea ce făcu ziceau: acesta cu adevărat este profetul care vine în lume.

15 Deci Iisus, cunoscând că au de gând să vie și să-l ià cu sila, ca să-l facă împărat, se trase iarăși la o parte în munte, el singur.

16 Și când se făcu seară, ucenicii săi veniră jos la mare,

17 Și întrând în vas treceau dincolo de mare la Capernaum. Și-i apucă întunerecul și Iisus nu venise încă la dânșii,

18 Și suflând vânt puternic marea se întărâtă.

19 Deci după ce mânară ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Iisus umblând pe mare și apropiindu-se de vas, și ei se temură.

20 Dar el le zice: eu sunt, nu vă temeți.

21 Deci voiau să-l ià în vas, și îndată vasul ajunse la locul la care mergeau.

22 A doua zi gloata care stà dincolo de mare văzu că nu fusese alt vas acolo decât unul — acela în care intrase ucenicii lui — și că Iisus nu intrase în vas împreună cu ucenicii săi, ci numai ucenicii lui plecase;

23 Că alte vase dela Tiberiada venise aproape de locul unde au mâncat pânea, după ce el mulțumi Domnului;

24 Când văzură dar gloata, că Iisus nu este acolo, nici ucenicii lui, întrară ei în vase și veniră la Capernaum căutând pe Iisus.

25 Și găsindu-l dincolo de mare îi ziseră: Rabi, când ai ajuns aici?

26 Răspunse lor Iisus și zise: adevăr, adevăr zic vouă, mă căutați nu pentru că ați văzut minunile, ci pentru că ați mâncat din pâni și v'ați săturat.

27 Dobândiți-vă nu mâncarea cea pieritoare, ci mâncarea ce rămâne spre viață vecinică, pe care Fiul omului o dă vouă, căci Tatăl, Dumnezeu, pe acesta l-a adeverit.

28 Deci ziseră către dânsul: ce să facem ca să săvârșim lucrurile lui Dumnezeu?

29 Răspunse Iisus și le zise: acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeți în acela pe care-l trimise dânsul.

30 Atuncia îi ziseră: ce semn faci tu dar, ca să vedem și să credem în tine? Ce lucru faci?

31 Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „pâne din cer le dete să mănânce.“

32 Deci Iisus le zise: adevăr, adevăr zic vouă, nu Moise vă dete pânea din cer, ci Tatăl meu vă dă din cer pânea cea adevărată.

33 Căci pânea lui Dumnezeu este aceea, care se pogoară din cer și dă lumii viață.

34 Deci ziseră către dânsul: Doamne, dă-ne totdeauna această pâne.

35 Și zise lor Iisus: eu sunt pânea vieții, cine vine la mine nu va flămânzi, și cine crede în mine, nu va însetà nici odată.

36 Dar v'am spus că m'ați și văzut și nu credeți.

37 Tot ce-mi dă Tatăl la mine va veni, și pe cel care vine la mine nu-l voiu dà afară,

38 Pentru că m'am pogorit din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui care m'a trimis.

39 Și aceasta este voia celui care m'a trimis, ca tot ce mi-a dat mie să nu pierz ceva din el, ci să-l înviez în ziua de apoi.

40 Căci aceasta este voia Tatălui meu, ca oricine care vede pe Fiul și crede într'însul să aibă viață vecinică și eu să-l înviez în ziua de apoi.

41 Deci Iudeii cârteau împotriva lui, pentru că zise: eu sunt pânea ce s'a pogorit din cer.

42 Și ziceau: nu este acesta Iisus fiul lui Iosif, pe al cărui tată și pe a cărui mumă noi îi știm? Cum zice dar acesta, că din cer m'am pogorit?

43 Răspunse Iisus și le zise: nu cârtiți între voi.

44 Nimeni nu poate venì la mine, dacă nu-l trage Tatăl care m'a trimis, și eu îl voiu învià în ziua de apoi.

45 Este scris în profeți: „și vor fi toți învățați de Dumnezeu;“ deci oricine, care a auzit dela Tatăl și a învățat, vine la mine.

46 Nu pentru că a văzut cineva pe Tatăl, afară de cel care este dela Dumnezeu, acesta a văzut pe Tatăl.

47 Adevăr, adevăr zic vouă, cine crede în mine are viață vecinică.

48 Eu sunt pânea vieții.

49 Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit;

50 Aceasta este pânea care se pogoară din cer, ca cineva să mănânce dintr'însa și să nu moară.

51 Eu sunt pânea cea vie, care s'a pogorît din cer; dacă mănâncă cineva din această pâne, în veci va fi viu; și pânea pe care eu o voiu dà pentru viața lumii, este trupul meu.

52 Deci Iudeii se certau între dânșii zicând: cum poate acesta să ne deà să mâncăm trupul lui?

53 Dar Iisus le zise: adevăr, adevăr zic vouă, dacă nu veți fi mâncat trupul Fiului omului și nu veți fi băut sângele lui, nu aveți viață în voi înșivă.

54 Cine mănâncă trupul meu și beà sângele meu, are viață vecinică, și eu îl voiu învià în ziua de apoi.

55 Căci trupul meu este mâncare adevărată, și sângele meu beutură adevărată.

56 Cine mănâncă trupul meu și beà sângele meu, rămâne în mine și eu într'însul.

57 După cum mă trimise pe mine Tatăl cel viu și eu sunt viu pentru Tatăl, așa și cine mă mănâncă pe mine și acela va fi viu pentru mine.

58 Aceasta este pânea, care s'a pogorît din cer, nu după cum au mâncat părinții voștri mana și au murit; cine mănâncă această pâne va fi viu în veci.

59 Acestea le zise în sinagogă, învățând în Capernaum.

60 Deaceea mulți dintre ucenicii lui auzindu-l ziseră: aspru este cuvântul acesta; cine poate să-l asculte?

61 Și Iisus cunoscând în sine însuși, că ucenicii săi cârtesc despre aceasta, le zise: aceasta vă smintește?

62 Dar dacă veți vedeà pe Fiul omului suindu-se unde erà mai nainte?

63 Duhul este care face viu, trupul nu folosește nimic; cuvintele pe care eu vi le-am zis, duh sunt și sunt viață.

64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus știà din început cine sunt, care nu cred, și cine este care aveà să-l deà prins.

65 Și ziceà: pentru aceasta v'am spus, că nimenea nu poate să vie la mine dacă nu-i este dat dela Tatăl meu.

66 Deaceea mulți dintre ucenicii săi se duseră îndărăt și nu mai umblau cu dânsul.

67 Deci Iisus zise celor doisprezece: nu cumva voiți să plecați și voi?

68 Doamne, îi răspunse Simon Petru, la cine ne vom duce? Tu ai cuvinte de viață vecinică;

69 Și noi am crezut și am cunoscut, că tu ești sfântul lui Dumnezeu.

70 Răspunse lor Iisus: nu v'am ales eu oare pe voi doisprezece? Și unul dintre voi este diavol.

71 Iar el ziceà de Iuda al lui Simon Iscariotu: căci acesta, fiind unul dintre cei doisprezece, aveà să-l deà prins.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.