Eterniseed

Ioan 8

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iar Iisus se duse la muntele maslinilor.

2 Și des de dimineață venì iarăși în templu, și tot poporul venià la dânsul, și stând jos îi învăță.

3 Iar cărturarii și fariseii aduc la dânsul pe o femeie prinsă în adulter, și punându-o în mijloc.

4 Îi zic: Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului de adulter.

5 Și Moise ne-a poruncit în lege a omorî cu pietrii pe unele ca acestea; deci tu ce zici despre dânsa?

6 Și ziceau aceasta ispitindu-l, ca să aibă cuvânt a-l învinui, iar Iisus plecându-se jos scrià cu degetul pe pământ.

7 Dar fiindcă îl întrebau nencetat, ridicându-se în sus zise către dânșii: cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintăiu piatra asupra ei.

8 Și plecându-se iarăși jos scrià cu degetul pe pământ.

9 Iar ei auzind și mustrați fiind de cugetul lor, ieșiau unul câte unul, începând dela cei bătrâni până la cei din urmă, și rămase numai Iisus și femeia stând în mijloc.

10 Atuncia Iisus ridicându-se, și ne zărind pe nimenea, afară de femeie, îi zise: femeie, unde sunt aceia care te învinuiesc? Nu te-a osândit nimenea?

11 Și ea zise: nimenea Doamne. Atuncia Iisus îi zise: nici eu nu te osândesc; du-te și nu mai păcătui.

12 Deci Iisus le vorbì iarăși zicând: eu sunt lumina lumii; cine-mi urmează mie nu va umblà în întunerec, ci va aveà lumina vieții.

13 Și fariseii îi ziseră: tu dai mărturie pentru tine însuți; mărturia ta nu este adevărată.

14 Răspunse Iisus și le zise: chiar când eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia mea este adevărată, pentru că știu de unde am venit și unde mă duc. Dar voi nu știți de unde vin, sau unde mă duc.

15 Voi osândiți după vedere, eu nu osândesc pe nimenea.

16 Chiar când osândesc și eu, hotărîrea mea osânditoare este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci eu și cel care m'a trimis, Tatăl.

17 Și chiar în legea voastră este scris, că mărturia a doi oameni este adevărată.

18 Eu sunt, care dau mărturie pentru mine însumi, și pentru mine dă mărturie cel care m'a trimis, Tatăl.

19 Deci îi ziceau: unde este tatăl tău? Răspunse Iisus: nici pe mine nu mă știți, nici pe Tatăl meu; dacă m'ați ști pe mine, ați ști și pe Tatăl meu.

20 Aceste cuvinte le vorbi Iisus stând lângă cutia pentru daruri pe când învăță în templu; și nimenea nu-l prinse, pentru că nu venise încă ceasul lui.

21 Deci iarăși le zise Iisus: eu mă duc și mă veți căută, și veți murì în păcatul vostru; unde mă duc eu, voi nu puteți venì.

22 Deci Iudeii ziceau: nu cumva se va omorî pe sine însuși, pentru că zice unde mă duc eu, voi nu puteți venì?

23 Și le zise: voi sunteți din cele de jos, eu sunt din cele de sus; voi sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta.

24 Deci v'am spus că veți murì în păcatele voastre; căci dacă nu credeți, că eu sunt, veți murì în păcatele voastre.

25 Deaceea îi ziseră: tu cine ești? Și Iisus le zise: ceea ce dela început vă și vorbesc vouă.

26 Multe am să zic despre voi, și să osândesc; dar cel care m'a trimis pe mine adevărat este, și eu ce am auzit dela dânsul, acestea le vorbesc în lume.

27 Și nu înțeleseră că le vorbiă despre Tatăl.

28 Deci le zise Iisus: când veți fi ridicat sus pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că eu sunt, și dela mine în- sumi nimic nu fac, ci după cum m'a învățat pe mine Tatăl, acestea vorbesc.

29 Și cine m'a trimis pe mine este împreună cu mine; Tatăl nu m'a lăsat singur, pentru că eu totdeauna fac cele plăcute lui.

30 Acestea vorbind el, mulți crezură într'însul.

31 Deci Iisus ziceă către Iudeii care crezuse într'însul: dacă voi rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat ucenicii mei

32 Și veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face de sine stătători.

33 Noi suntem neamul lui Abraam, răspunseră către dânsul, și nici odată n'am fost robi cuiva; cum zici tu, că veți fi de sine stătători?

34 Răspunse lor Iisus: adevăr, adevăr zic vouă, că oricine care făptuiește păcatul este rob al păcatului.

35 Și robul nu rămâne în casă pentru totdeauna; iar fiul rămâne pentru totdeauna.

36 Deci dacă fiul vă va fi făcut de sine stătători, veți fi într'adevăr de sine stătători.

37 Știu că sunteți neamul lui Abraam; dar căutați să mă omorîți, pentru că cuvântul meu nu are loc în voi.

38 Eu vorbesc ce am văzut dela Tatăl meu; și voi deci faceți ce ați auzit dela tatăl vostru.

39 Răspunseră și-i ziseră: tatăl nostru este Abraam. Zice lor Iisus: dacă ați fi fiii lui Abraam, ați face faptele lui Abraam.

40 Dar voi căutați acum să mă omorîți pe mine, un om care v'am vorbit adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu; Abraam nu făcù aceasta.

41 Voi faceți faptele tatălui vostru. Dar ei îi ziseră: noi nu suntem născuți din desfrânare, avem un tată, pe Dumnezeu.

42 Și Iisus le zise: dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m'ați iubì pe mine; căci eu din Dumnezeu am ieșit și vin; căci n'am venit dela mine însumi, ci acela m'a trimis.

43 Pentru ce nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți auzi cuvântul meu.

44 Voi sunteți din tatăl, diavolul, și voiți să faceți poftele tatălui vostru. Acela dela început erà omorîtor de oameni și nu stă în adevăr, pentru că într'însul nu este adevăr. Când vorbește minciuna, vorbește din ale sale; pentru că este mincinos și tată al mincinosului.

45 Dar pentru că eu spun adevărul, nu mă credeți.

46 Cine dintre voi mă mustră pentru păcat? Dacă vorbesc adevăr, pentru ce voi nu mă credeți?

47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; deaceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

48 Răspunseră Iudeii și-i ziseră: nu zicem noi oare bine, că tu ești Samaritan și ai demon?

49 Răspunse Iisus: eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl meu, și voi mă necinstiți pe mine.

50 Eu nu caut mărirea mea, este cine caută și judecă.

51 Adevăr, adevăr zic vouă, dacă va păzi cineva cuvântul, nu va vedeà moarte în veci.

52 Deci îi ziseră Iudeii: acum am cunoscut, că ai demon. Abraam a murit și profeții, și tu zici: dacă va păzi cineva cuvântul, nu va gustà moarte în veci.

53 Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Abraam, care a murit? Și profeții au murit; drept cine te faci pe tine însuți?

54 Răspunse Iisus: dacă eu mă voiu fi mărit pe mine însumi, mărirea mea nimic nu este; este Tatăl care mă mărește, despre care voi ziceți, că este Dumnezeul vostru

55 Și nu l-ați cunoscut, iar eu îl cunosc. Și dacă zic că nu-l cunosc, voiu fi asemenea vouă, mincinos; dar îl cunosc și păzesc cuvântul lui.

56 Abraam tatăl vostru fù bucuros să vază ziua mea, și văzù și fù mulțumit.

57 Deci ziseră Iudeii către dânsul: cincizeci de ani nu ai încă, și ai văzut pe Abraam?

58 Zise lor Iisus: adevăr, adevăr zic vouă, mai nainte de-a fi fost Abraam sunt eu.

59 Deci luară pietrii ca să arunce într'însul; dar Iisus se ascunse și ieși din templu, trecând prin mijlocul lor, și astfel se duse.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.