Eterniseed

Iona 1

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Fost-a cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amittai, zicând:

2 Scoală-te, mergi la Niniva, cetatea cea mare, și strigă asupra ei; căci răutatea locuitorilor s'a suit înaintea mea.

3 Dar s'a sculat Iona, ca să fugă în Tarșiș de dinaintea Domnului, și s'a pogorât în Iafo; și aflând o corabie mergând la Tarșiș, și-a plătit chiria sa, și a intrat în ea, ca să meargă cu dânșii în Tarșiș de dinaintea Domnului.

4 Dar Domnul a ridicat un vânt puternic pe mare, și se făcù furtună tare în mare și corabia amenințà sfărâmare.

5 Și s'au înspăimântat corăbierii, și au strigat fiecare către zeul său, și au aruncat uneltele de corabie în mare, ca s'o ușureze de ele, iar Iona se pogorîse în lăuntrul corăbiei, și se culcase; și dormià greu.

6 Deci s'a apropiat de el cârmaciul, și i-a zis: Ce dormi? scoală-te, roagă pe Dumnezeul tău; poate Dumnezeu își va aduce aminte de noi, și nu vom pieri.

7 Și a zis unul către altul: Veniți, și să aruncăm sorți, ca să cunoaștem din vina cui a venit asupră-ne această nenorocire. Deci au aruncat sorți, și a căzut soarta pe Iona.

8 Atuncia au zis către el: Spune-ne, din vina cui a venit asupră-ne nenorocirea aceasta? Care este meseria ta? și de unde vii? Care este pământul tău? și din ce popor ești?

9 Și el le-a răspuns: Eu sunt Evreu; și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerului, care a făcut marea și uscatul.

10 Atuncia s'au înfricoșat oamenii cu frică mare, și i-au zis: Ce ai făcut? Căci cunoșteau oamenii, că fugià de dinaintea Domnului, fiind că le-o spusese.

11 Deci i-au zis: Ce să-ți facem, ca marea să ni se liniștească? Căci marea tot mai mult se înfurià.

12 Și a zis către dânșii: Ridicați-mă și mă aruncați în mare, și marea se va liniști: căci cunosc că din vina mea venì asupră-vă această mare furtună.

13 Dar oamenii vâsliau puternic, ca să întoarcă corabia la uscat: dar nu puteau, căci marea tot mai mult se înfurià asupra lor.

14 Drept care au strigat către Domnul, și au zis: Rugămu-te, Doamne, rugămu-te, să nu pierim pentru viața omului acestuia, și să nu pui asupra noastră sânge nevinovat; căci tu, Doamne, ai făcut cum ai voit.

15 Atuncia au ridicat pe Iona, și l-au aruncat în mare; și marea s'a alinat din furia sa.

16 Atuncia oamenii s'au temut de Domnul cu temere mare, și au adus jertfe Domnului, și au făcut voturi.

17 Și gătise Domnul un pește mare, care să înghită pe Iona; și a fost Iona în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.