Eterniseed

Plângerile lui Ieremia 1

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Cum șeade singuratică cetatea cea avută de popoare! Ajuns-a ca o văduvă, cea mare între popoare! Doamna țărilor făcutu-s'a birnică!

2 Chiar și noaptea plânge, și lacrimile ei cad pe obrajii ei, Și nu este cine să o mângâie din câți o iubiau; Toți amicii ei cu necredincioșie purtatu-s'au cu ea; făcătu-i-s'au inamici.

3 Din loc în loc strămută-se Iuda, pentru suferință și servire grea; El locuește printre popoare, nu află odihnă; Toți câți îl urmăriau, ajunsu-l-au în strâmtorile lui.

4 Căile Sionului bocesc, căci nu este nimenea care să vină la sărbători; Toate porțile lui sunt pustiite; preoții săi suspin, Fecioarele lui sunt întristate, și el însuși este plin de amărăciune.

5 Protivnicii lui ajuns-au capii lui, inamicii lui prosperează; Căci Domnul l-a întristat pentru mulțimea fărădelegilor lui; Pruncii săi dusu-s'au prinși înaintea inamicului.

6 Și luatu-s'a dela fiica Sionului toată mărirea ei: Mai marii săi ajuns-au asemenea cerbilor, cari nu află pășune, Și fug fără de putere înaintea gonașului.

7 Ierusalimul în zilele lui de suferință și de ticăloșie aduce-și aminte De toate cele plăcute, ce erau în zilele cele de mai nainte. Când a căzut poporul său în mâna inamicului, și nu erà cine să-i ajute, Văzutu-l-au și râs-au de peirea lui.

8 Păcătuit-a greu Ierusalimul; deaceea ajuns-a de ură; Desprețuitu-l-au toți câți l-au cinstit, căci au văzut goliciunea lui; El însuși suspină, și se întoarce îndărăt.

9 Necurățenia lui lăsat-o-au în poalele lui; Nu și-a adus aminte de sfârșitul său; Deaceea s'a înjosit până în atâta, și nu este cine să-l mângâie. Vezi, o Doamne, suferința mea; căci inamicul se îngâmfează.

10 Întins-a inamicul mâna sa preste toate cele mai plăcute ale lui: Da, văzut-a pre popoare intrând în templul său, De care tu ai zis, să nu între în adunarea ta.

11 Suspină tot poporul său căutându-și pânea, Datu-și-au toate cele prețioase ale lor pentru hrană, ca să prindă la suflet. Caută, Doamne, și vezi cât de desprețuit am ajuns.

12 Au nu vă pasă nimica, vouă tutulora câți treceți pe cale? Căutați și vedeți, de este durere asemenea cu durerea mea, care mi s'a făcut, Cu care m'a întristat Domnul în ziua aprinderii mâniei sale.

13 Aruncat-a din înălțime foc în oasele mele, care le-a cuprins; Întins-a mreje picioarelor mele, întorsu-m'a îndărăt; Făcutu-m'a nemângăiat, bolnav toată ziua.

14 Jugul fărădelegilor mele strânsu-s'a cu mâna sa; împletitu-s'au; Și pusu-s'au pe grumazul meu; scăzut-a puterea mea, Datu-m'a Domnul în mâni, din care nu pot să scap:

15 Răsturnat-a Domnul pre toți puternicii mei în mijlocul meu; Chemat-a asupră-mi o adunare, care să sfărâme pre tânării mei; Călcat-a, ca în teasc, Domnul pre fecioara, fiica lui Iuda.

16 Deaceea plâng; ochii mei, ochii mei isvoresc lacrimi; Căci departe de mine este mângăietorul, care să răcorească sufletul meu; Fiii mei sunt nemângăiați, căci inamicul a învins.

17 Sionul intinde mânile sale, și nu este cine să-l mângâie; Domnul chemat-a asupra lui Iacob pe inamicii săi de jur împrejur; De ură ajuns-a Ierusalimul între ei.

18 Drept este Domnul, căci răsculatu-m'am împotriva cuvântului său. Ascultați, popoarelor toate, și vedeți durerea mea! Fecioarele mele, și tânării mei dusu-s'au prinși.

19 Strigat-am pe iubiții mei, dar ei m'au amăgit; Murit-au în cetate preoții mei și bătrânii mei, Deși li s'a căutat hrană, ca să prindă la suflet.

20 Caută, Doamne! căci sunt în strâmtorare; ard măruntaele mele: Inima mea se bate în mine, căci am fost răsculător. Afară mă ucide sabia, în casă ciuma.

21 Aude-se, cum suspin, dar nu este cine să mă mângâie; Toți inamicii mei auzit-au nenorocirea mea, și s'au bucurat, că tu ai făcut aceasta. Fă să vie ziua, în care tu ai proclamat ca ei să fie asemenea mie.

22 Să vie înaintea ta toată răutatea lor; Și fă-l cum ai făcut și mie pentru toate fărădelegile mele; Căci multe sunt suspinurile mele, și bolnavă este inima mea.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.