1 Sunt omul, care a văzut suferința supt varga mâniei sale:
2 Condusu-m'a, și m'a făcut să umblu în intunerec, și nu în lumină;
3 Cu adevărat, el întorsu-s'a asupră-mi: întins-a asupră-mi mâna sa pe toată ziua.
4 Învechit-a carnea mea și pielea mea; sfărâmat-a oasele mele.
5 Zidit-a val în juru-mi, înconjuratu-m'a cu amărăciune și suferință:
6 Pusu-m'a în întunerec, ca pre cei morți de demult.
7 Îngrăditu-m'a, ca să nu mai ies; îngreuiat-a lanțul meu.
8 Chiar când strig și mă rog, oprește ruga mea.
9 Astupat-a cu pietrii cioplite căile mele, strâmbat-a cărările mele.
10 Făcutu-s'a mie, ca ursul la pândă, și ca leul în ascunzătorile sale.
11 Abătut-a căile mele, și m'a sfâșiat, făcutu-m'a nemângâiat.
12 Întins-a arcul său, și pusum'a de țintă săgeței.
13 Înfipt-a în rărunchii mei săgețile tolbei sale.
14 Ajuns-am de râs la tot poporul meu, și de cântecul lor toată ziua.
15 Săturatu-m'a de amărăciune, îmbătatu-m'a cu pelin.
16 Și sdrobitu-mi-a dinții cu pietrii; acoperitu-m'a cu cenușă.
17 Și sufletul meu este departe de pace, uitat-am fericirea.
18 Și zisu-mi-am: Pierdutu-s'a încrederea mea și speranța mea în Domnul.
19 Aducerea aminte de strâmtorarea mea și de mișelia mea este ca pelinul și fierea!
20 Aduce-și aminte sufletul meu de ele, și el este sdrobit în lăuntrul meu.
21 Atâta mai am la inimă, deaceea și sper.
22 Îndurarea Domnului este, că m'am fost stins de tot, că mila sa încă nu s'a scurs.
23 Ea se înnoește pe toată dimineața: mare este credincioșia ta.
24 Domnul este moștenirea mea, zisu-și-a sufletul meu; deaceea voiu sperà într'însul.
25 Bun este Domnul pentru cei ce-l așteaptă, pentru sufletul ce-l caută.
26 Bine este a sperà și a așteptà în liniște mântuirea Domnului.
27 Bine este pentru om, să poarte jugul în tânărețea sa;
28 Să șează și să tacă, căci i-l-a pus Dumnezeu;
29 Să pună gura sa în țărână, de este vr'o speranță;
30 Să-și deà obrazul la cel ce-l lovește; să se îndestuleze de ocară.
31 Căci Domnul nu lapădă pentru totdeauna;
32 Ci de întristează, apoi și miluește după mulțimea îndurării sale.
33 Căci nici strâmtorează, nici întristează bucuros pre fiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioare toți cei încătușați ai pământului;
35 Când se strâmbătățește dreptul omului înaintea feței celui Prea Înalt;
36 Când se nedreptățește un om în judecată; Domnul au nu vede aceasta?
37 Cine zice: „Să se facă“, fără ca Domnul să nu poruncească?
38 Au răul și binele nu ies din gura celui Prea Înalt?
39 De ce deci ar murmurà omul ce trăiește, omul pentru pedeapsa păcatelor sale?
40 Să căutăm căile noastre, să le cercetăm, și să ne întoarcem la Domnul.
41 Să înălțăm inimile cu mânile noastre spre Dumnezeu în cer, zicând:
42 Păcătuit-am, răsculatu-ne-am; și nu ne-ai iertat.
43 Învălitu-te-ai cu mânia și ne-ai urmărit; omorîtu-ne-ai fără cruțare.
44 Învălitu-te-ai cu nouri, ca să nu străbată la tine rugăciunea noastră.
45 Făcutu-ne-ai ca gunoiu și lepădătură între popoare.
46 Toți inamicii noștri deschis-au gura lor asupră-ne.
47 Frica și cursa, pustiirea și nimicirea venit-au asupră-ne.
48 Râuri de apă varsă ochiul meu pentru nimicirea fiicei poporului meu.
49 Ochiul meu lăcrimează, și nu se oprește, și nu află odihnă,
50 Până când Domnul din cer se va uita și va privi.
51 Ochiu-mi mă întristează pentru toate fiicele cetății mele.
52 Urmărescu-mă inamicii mei fără cuvânt, ca pre o pasăre.
53 Nimicit-au viața mea în groapă, aruncând cu pietri asupră-mi.
54 Revărsatu-s'au apele preste capul meu; zis-am: „Sunt pierdut!“
55 Eu chem numele tău, Doamne, din groapa cea mai adâncă.
56 Auzi vocea mea, nu ascunde urechea ta dela chemarea mea, dela strigarea mea.
57 În ziua, în care te chem, apropie-te; zi: „Nu te teme.“
58 Apără, Doamne, dreptatea mea; mântuie viața mea.
59 Vezi, Doamne, nedreptatea, ce mi-se face; judecă judecata mea.
60 Vezi toate răsbunările lor, toate uneltirile lor asupră-mi.
61 Auzi, Doamne, ocările lor, toate uneltirile lor asupră-mi;
62 Cuvintele celor ce s'au sculat asupră-mi, planurile lor asupră-mi în toată ziua.
63 Caută, când ei șed și când se scoală, eu sunt de cântecul lor.
64 Răsplătește-le, Doamne, după lucrul mânilor lor.
65 Dă-le învârtoșare din inimă, blestemul tău asupră-le!
66 Urmărește-i cu mânie, și stârpește-i de supt cerurile Domnului.