1 ȘI Domnul vorbì lui Moisi, zicând:
2 Vorbește fiilor lui Israel, și le zi: Cât pentru sărbătorile Domnului, pre cari voi le veți proclamà zile sfinte, aceste sunt sărbătorile mele.
3 Șase zile să se lucreze, dară a șaptea zi să fie sabat de repaus, zi sfântă, nici un lucru să nu faceți; sabat este Domnului în toate locuințele voastre.
4 Acestea sunt sărbătorile Domnului, zile sfinte, pre cari voi să le proclamați la timpul lor.
5 În luna întâia, în patrusprezece ale acelei luni, despre seară, pasca Domnului este.
6 Și în ziua a cincisprezecea a acestei luni este sărbătoarea azimelor, consacrată Domnului; șapte zile să mâncați azime.
7 În ziua întâia vă va fi zi sfântă, nici un lucru de serv să nu faceți într'însa.
8 Și să aduceți sacrificiu cu foc Domnului în șapte zile; a șaptea zi este zi sfântă; nici un lucru de serv să nu faceți.
9 Și Domnul vorbì lui Moisi, zicând:
10 Vorbește fiilor lui Israel, și zi lor: Când veți intrà în pământul, pre care eu il dau vouă, și veți secerà sămănăturile lui, să aduceți un omer din prinoasele secerișului vostru la preot:
11 Și el va legănà omerul înaintea Domnului, spre a fi bine primit pentru voi, a doua zi după sabat îl va legănà preotul.
12 Și în ziua când veți legănà acest omer, să sacrificați un miel fără cusur, de un an, drept ardere de tot Domnului.
13 Și darul lui de pâne să fie: două zecimi de efă floarea făinei, frământată cu oleiu, drept sacrificiu cu foc Domnului, întru miros plăcut; și prinosul lui de vin să fie a patra parte din un hin.
14 Și nici pâne, nici grăunți prăjite, nici grăunți în spice să nu mâncați până în ziua, până când voi dintr'acestea nu veți fi adus darul Dumnezeului vostru. Lege în veci să fie vouă aceasta în generațiunile voastre în toate locuințele voastre.
15 Și de a doua zi după sabat, dela ziua, când voi veți fi adus omerul legănat, să numărați, ca să fie șapte săptămâni întregi;
16 Până la a doua zi după săptămâna a șaptea să numărați cincizeci de zile, și atunci să aduceți dar nou de pâne Domnului.
17 Din locuințele voastre să aduceți două pâni drept dar legănat, care să fie din două zecimi de efă, din floarea făinei, cu dospit să se coacă; aceste sunt prinoasele Domnului.
18 Și să aduceți pe lângă acea pâne și șapte miei de câte un an fără cusur; și un vițel și doi berbeci, cari vor fi ardere de tot Domnului, împreună cu darul de pâne a lor, și cu prinoasele lor, ca sacrificiu cu foc, miros plăcut Domnului.
19 Și veți aduce și un țap ca sacrificiu pentru păcat, și doi miei de un an drept sacrificiu de bucurie.
20 Și preotul pre acestea să le legene drept dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pânile cele de prinoase și cu cei doi miei; sfinte să fie Domnului, pentru preot.
21 Și tocmai în această zi să proclamați zi sfântă, nici un lucru de serv în ea să nu faceți. Lege în veci să fie vouă aceasta în toate locuințele voastre, în generațiunile voastre.
22 Și când veți seceră semănăturile pământului vostru, să nu seceri de tot marginile ogorului tău, nici spicele cele căzute din secerișul tău să nu le aduni: pre acestea săracului și străinului să le lași. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Anul nou.
23 Și Dumnezeu vorbì lui Moisi, zicând:
24 Vorbește fiilor lui Israel, zicând lor: În luna a șaptea, în întâia zi a lunei, să fie vouă zi de repaus, amintire cu sunet de trâmbițe, și zi sfântă.
25 Nici un lucru de serv să nu faceți, și să aduceți sacrificiu cu foc Domnului. Ziua împăcării.
26 Și Domnul vorbì lui Moisi, zicând:
27 Și în ziua a zecea tot a acestei luni a șaptea, să fie zi de espiare, zi sfântă să vă fie; și să vă amărîți sufletele voastre, și să aduceți sacrificiu cu foc Domnului.
28 Și nici un lucru să nu faceți în aceea zi: că ea zi de espiare este, ca să se facă espiare pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru.
29 Că tot sufletul, care nu se va amărî în ziua aceea, stârpi-se-va din poporul său.
30 Și tot sufletul, carele va face cevà lucru în ziua aceasta, perde-voiu pre sufletul acela din poporul său.
31 Nici o muncă să nu faceți; lege în veci în generațiunile voastre, în toate locuințele voastre.
32 Sabat de repaus sa fie vouă aceea, și să vă amărîți sufletele voastre în a noua zi a lunei, seara, din seară până în seară să serbați sabatul vostru. Cuștile.
33 Și Domnu' vorbì lui Moisi, zicând:
34 Vorbește fiilor lui Israel, zicând: În ziua a cincisprezecea a lunei acesteia a șaptea, să fie sărbătoarea corturilor, consacrată Domnului șapte zile.
35 În ziua întâia să fie zi sfântă; să nu faceți într'însa nici un lucru de serv.
36 Șapte zile să aduceți sacrificiu cu foc Domnului, și ziua a opta să vă fie zi sfântă, și să aduceți sacrificiu cu foc Domnului; înfrânare este; nici un lucru de serv să nu faceți;
37 Acestea sunt sărbătorile Domnului, pre cari le veți proclamà zile sfinte, spre a aduce Domnului sacrificiu cu foc, ardere de tot, daruri de pâne, sacrificiu, prinoase, ce trebue pentru fiecare zi, la ziua sa.
38 Afară de sabatele Domnului, și afară de darurile voastre, și afară de toate voturile voastre, și afară de toate darurile cele de bunăvoie, pre care voi le dați Domnului.
39 Da, în cincisprezecea zi a lunei aceștia a șaptea, după ce veți fi cules venitul pământului, să serbați sărbătoarea Domnului șapte zile: în întâia zi să fie sabat, și a opta zi să fie sabat.
40 Și în întâia zi să vă luați fruct dintr'un arbore frumos, ramure de fenic, și ramuri de arbore tufoși, și sălcii de pârău, și să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeul vostru șapte zile.
41 Și să serbați aceasta ca sărbătoare a Domnului șapte zile în an: lege în veci să vă fie în generațiunile voastre; în luna a șaptea să o serbați aceasta.
42 În colibi să locuiți șapte zile, fiecare moștean din Israel să locuească în colibi;
43 Ca generațiunile voastre să știe că eu am făcut ca fiii lui Israel să locuească în colibi, când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
44 Astfel spuse Moisi fiilor lui Israel sărbătorile lui Dumnezeu.