1 Şi Domnul vorbì cu Moisi pe muntele Sinai, zicând:
2 Vorbeşte fiilor lui Israel, şi le zi: Voi când veţi intrà în pământul, pre care eu vi-l dau vouă, pământul să serbeze repaus Domnului:
3 Şase ani să semeni ogorul tău, şi şase ani să tai via ta, şi să aduni venitul ei;
4 Iar în anul al şaptelea să fie sabat spre repaus pământului, sabat să fie Domnului; ogorul tău să nu-l semeni, şi via ta să nu o tai.
5 Pre cele ce vor creşte singure dela sine în urma secerişului, să nu le aduni, şi strugurii din via cea netăiată a ta, să nu-i culegi: an de repaus să fie pământului.
6 Și fructele acestui an de sabat al pământului să servească vouă spre nutrire, ție și servului tău, și servei tale, și năimitului tău, și străinului tău, care petrece la tine.
7 Și vitelor tale, și fiarelor din pământul tău, tot venitul lui va fi spre nutrire. Anul jubileu.
8 Și să numeri ție și șapte sabate de ani, adecă de șapte ori șapte ani, așa ca cele șapte sabate de ani să-ți facă patruzeci și nouă de ani.
9 Atunci să faci să răsune trâmbița de jubileu în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunei; în ziua de espiare să faceți să răsune trâmbița în tot pământul vostru.
10 Și să sfințiți anul al cincizecilea și să proclamați în țară libertate tutulor locuitorilor ei: jubileu să fie aceasta vouă; fiecare din voi să se întoarcă la neamul său.
11 Jubileu să fie vouă acest al cincizecilea an: voi să nu semănați, nici să secerați cele dela sine crescute ale acelui an, și nici strugurii viei lui celei netăiate să nu le adunați.
12 Căci aceasta este jubileu, sfânt să fie vouă; de pe câmp să-i mâncați fructele lui.
13 În acest an jubileu fiecare din voi să se întoarcă la moșia sa.
14 Și când vindeți cevà aproapelui vostru, sau cumpărați cevà dela aproapele vostru, să nu nedreptățiți unul pre altul:
15 După numărul anilor după jubileu să cumperi dela aproapele tău: și el după numărul anilor fructelor să-ți vânză.
16 După mulțimea anilor să mărești prețul, și după împuținarea anilor să scazi prețul: căci numărul secerișurilor îți vinde el.
17 Deci nu vă nedreptățiți unul pre altul, ci tu să te temi de Dumnezeul tău, că eu Domnul sunt, Dumnezeul vostru.
18 Că de veți împlini legile mele, și veți păzi judecățile mele, și veți face pre ele, fără temere veți locuì în pământul acela.
19 Și pământul își va da fructul său, și-l veți mâncà întru saț, și veți locuì într'însul fără temere.
20 Și de veți zice: Ce vom mâncà în anul al șaptelea? noi nu vom semănà, nici vom culege venitul nostru!
21 Eu voiu trimite preste voi binecuvântarea mea în anul al șaselea, și pământul va produce venit pentru trei ani.
22 Și când veți semănà voi în anul al optulea, veți mâncà din venitul cel vechiu, până în anul al nouălea; până ce venitul acestuia va sosi, veți mâncà din cel vechiu.
23 Pământul să nu se vânză de tot: că l meu este pământul, și voi sunteți la mine străini și nemernici. Despre răscumpărare.
24 Drept aceea, voi în tot pământul moștenirii voastre, să învoiți dreptul răscumpărării pământului.
25 Dacă fratele tău va sărăcì, și din moșia sa va vinde, să vină consângeanul său cel mai de aproape, și să răscumpere lucrul cel vândut al fratelui său.
26 Și dacă carevà nu are consângean, și-i dă mâna și are de ajuns pentru răscumpărare,
27 Atunci el să socotească anii dela vindere, și ceeace va întrece, să întoarcă înapoi aceluia, căruia vânduse, și iarăși să se întoarcă la moșia sa.
28 Și dacă n'a găsit de ajuns spre a înapoia, lucrul lui vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul jubileu, și în anul jubileu cumpărătorul să iasă, și vânzătorul să reîntre în moșia sa.
29 Și dacă cinevà a vândut casa de locuit în cetate cu zid, el are dreptul a și-o răscumpărà până la sfârșitul anului vinderii sale; da, un an deplin el are dreptul de răscumpărare.
30 Și dacă aceasta nu se va răscumpărà până la împlinirea unui an întreg, atunci casa din cetatea cu zid va rămâneà de tot în mâna celui ce o a cumpărat în generațiunile sale: în anul jubileu el să nu iasă din ea.
31 Iar casele de prin sate, cari n'au ziduri împrejur, acele să fie socotite ca fondurile de pământ: vânzătorul să aibă dreptul de răscumpărare, și cumpărătorul să iasă în anul jubileu.
32 Și cât pentru cetățile Leviților, Leviții să aibă drept în veci de răscumpărarea caselor din cetățile moștenirii lor.
33 Și acela care va fi cumpărat o casă de a Leviților, să iasă la jubileu din casa vândută, sau din cetatea moșiei sale, căci casele din cetățile Leviților sunt moșia lor între fiii lui Israel.
34 Și nici câmpul cuprinsului din prejurul cetăților lor să nu-l vândă, căci acesta este moșia în veci a lor.
35 Și când fratele tău va scăpătă, și averea lui se va clăti lângă tine, atuncia dă-i ajutor, fie străin sau nemernic: ca să trăească cu tine.
36 Să nu iei dela dânsul nici camătă, nici dobândă, ci te teme de Dumnezeul tău: ca fratele tău să trăească cu tine.
37 Banii tăi să nu-i dai cu camătă, nici bucatele tale să le împrumuți cu dobândă.
38 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos pre voi din pământul Egiptului, ca să vă dau pământul Canaan, pentru ca să fiu vouă Dumnezeu.
39 Și de cumvă fratele tău va scăpătă lângă tine, și el se va vinde ție, să nu-l pui pre dânsul să-ți facă muncă de sclav.
40 Ca un năimit, ca un nemernic să fie cu tine, și până la anul jubileu să servească la tine.
41 Și el atuncia să iasă dela tine, el și fiii lui împreună cu dânsul, și să se întoarcă la familia sa, și iarăși să intre în moșia părinților săi.
42 Că ei sunt servii mei, pre cari i-am scos din pământul Egiptului; și să nu se vândă, precum se vând sclavii.
43 Tu să nu-l stăpânești cu asprime, ci să te temi de Dumnezeul tău.
44 Și servul tău, și serva ta, pre cari voești a-i aveà, să fie din națiunile cele din prejurul vostru: dintr'acestea să vă cumpărați servi și serve;
45 Precum și dintre fiii nemernicilor, cari petrec între voi, și dintr'aceștia vă puteți cumpărà: și din familiile acelora, cari sunt cu voi, pre cari i-au născut în pământul vostru; și aceștia pot fi în stăpânirea voastră.
46 Și să-i luați pre ei de moștenire fiilor voștri după voi, ca ei să-i moștenească drept stăpânire, și să-i aveți pre ei de sclavi în veci: iar cât pentru frații voștri, fiii lui Israel, nimenea să nu stăpânească preste fratele său cu asprime.
47 Și dacă un străin sau un nemernic, ce petrece cu tine, va ajunge la avere, și fratele tău lângă dânsul va sărăcì, și se va vinde străinului ce locuește cu tine, sau oare-cărei seminții din familie străină;
48 După ce acesta se va fi vândut, are dreptul de a se răscumpărà: unul din frații săi îl poate răscumpărà:
49 Sau unchiul său, sau fiul unchiului său, îl poate răscumpărà: sau altul oare-care consângean din familia lui îl poate răscumpărà: sau el însuși, de-i va da mâna, singur pre sine se poate răscumpărà.
50 Atunci el să facă socoteală cu cumpărătorul său dela anul în care el i-s'a vândut până la anul jubileu: și banii vinderii sale să se socotească după numărul anilor, ca și zilele unui năimit ce ar fi fost la dânsul.
51 Și dacă mai sunt încă mulți ani, el după ei să înapoeze prețul răscumpărării sale din argintul vinderii.
52 Și dacă vor fi puțini ani până la anul jubileu, el să facă socoteală cu dânsul, și după numărul anilor să înapoeze prețul răscumpărării sale,
53 Ca și năimitul de an pe an, așa să fie el la dânsul: să nu-l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi.
54 Și când el prin nici unul din aceste chipuri nu se va fi răscumpărat, să iese în anul jubileu, el și fiii lui cu dânsul;
55 Că ai mei servi sunt fiii lui Israel, servii mei, pre cari i-am scos din pământul Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.