1 Și pe când se rugà el într’un loc, când încetă, zise către dânsul unul dintre ucenicii săi: Doamne, învață-ne să ne rugăm, după cum și Ioan învăță pe ucenicii săi.
2 Iar el le zise, când vă rugați, ziceți: _Tată al nostru care ești în ceruri_ Iar el le zise, când vă rugați, ziceți: „Tată al nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția ta; facă-se voia ta precum în cer și pe pământ;
3 Pânea noastră de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi:
4 Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi iertăm oricui ne datorează: şi nu ne duce în ispită, ci ne scapă dela cel rău.
5 Și zise către dânșii: cine dintre voi va aveà un prietin, și se va duce la dân-sul în miezul nopții și-i zice: prietine, împrumută-mi trei pâni,
6 Pentru că un prietin al meu venì depe drum la mine și n'am ce să-i pun înainte?
7 Și acela răspunzând dinlăuntru zice: nu mă dà de osteneală; acum este ușa în-chisă, și copii mei sunt în pat cu mine; nu pot sculându-mă să-ți dau.
8 Zic vouă, chiar dacă nu-i va dà sculându-se pentru că-i este prietin, totuși pentru îndrăzneala lui sculându-se îi va dà cât are trebuință.
9 Și eu zic vouă, ce-reți, și se va dà vouă, căutați, și veți aflà, bateți, și se va deschide vouă.
10 Căci oricine cere ià, și cine caută află, și celui care bate i-se va deschide.
11 Și dela care dintre voi, ca tată, va cere fiul pâne, nu cumva îi va dà piatră? Sau dacă și pește va cere, nu cumva îi va dà șarpe în loc de pește?
12 Sau dacă va cere și un ou, nu cumva îi va dà un scorpion?
13 Deci dacă voi răi fiind știți să dați lucruri bune la copiii voștri, cu cât mai vârtos Tatăl vostru care este în cer va dà din cer duh sfânt la cei care cer dela dânsul?
14 Și scoteà un demon, și acesta erà mut; și ieșind demonul mutul vorbì; și gloatele se minunau.
15 Iar unii dintre dânșii ziseră: cu Belzeebul domnul demonilor dă afară pe demoni.
16 Și alții ispitindu-l cereau dela dân-sul un semn din cer.
17 Dar el știind gândurile lor le zise: orice împărăție desbinându-se în sine este pustiită, și casă peste casă cade.
18 Și dacă sa-tan s'a desbinat în sine, cum va stà împărăția lui? Pentru că ziceți că eu cu Beelzebul scot afară pe demoni.
19 Iar dacă eu cu Beelzebul scot afară pe demoni, fiii voștri cu cine îi scot afară? Deaceea ei vor fi judecătorii voștri.
20 Și dacă eu cu degetul lui Dumnezeu scot afară demonii, a ajuns deci la voi împărăția lui Dumnezeu.
21 Când cel tare întrarmat fiind pă-zește curtea lui, în pace sunt averile lui.
22 Dar îndată ce unul mai tare decât dânsul venind îl va fi biruit, ià armătura lui în care se încrezuse, și împarte prăzile luate dela el.
23 Cine nu este cu mine, împotriva mea este, și cine nu strânge cu mine, risipește.
24 Când duhul necurat va fi ieșit din om, umblă prin locuri fără apă cău-tând odihnă, și negăsind zice: mă voiu întoarce la casa mea de unde am ieșit.
25 Și venind o găsește măturată și gă-tită.
26 Atuncia se duce și ià cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el, și intrând locuește aci, și se fac cele depe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintăiu.
27 Iar pe când vorbià el acestea, o femeie din gloată ridicând glas îi zise: fericit este pântecele care te-a purtat și țâțele pe care le-ai supt
28 Și el zise: așa este, fericiți care ascultă cu-vântul lui Dumnezeu și-l păzesc.
29 Și adunându-se gloate în gră-madă începù a zice: neamul acesta este neam rău; cere semn, și semn nu i-se va dà decât numai semnul lui Iona profetul.
30 Căci după cum Iona fù un semn pentru Ninivițeni, astfel va fi și Fiul omului pentru neamul acesta.
31 O împărăteasă dela mează-zi se va ridicà la judecată cu bărbații acestui neam și îi va osândì, că a venit dela marginile pământului să asculte înțe-lepciunea lui Solomon, și iată mai mult decât Solomon este aci.
32 Bărbați Nineviți se vor sculà la judecată cu neamul acesta și-l vor osândì; că ei se pocăiră la predica lui Iona, și iată mai mult decât Iona este aci.
33 Nimenea aprinzând lumina nu o pune în ascunzătoare, nici supt obroc, ci în sfeșnic, pentru ca cei care intră să vază lumina.
34 Luminătorul cor-pului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, și tot corpul tău este luminat; dar când este rău, și corpul tău este întunecat.
35 Ià seamă dar ca lumina care este în tine să nu fie întunerec.
36 Deci dacă tot corpul tău este luminat, neavând vre-o parte întunecată, luminat va fi tot, ca și când luminătorul te luminează cu raza sa.
37 Și pe când vorbià îl rugă un fariseu ca să prânzească la dânsul; și intrând se puse la masă.
38 Iar fariseul văzând se miră că nu s'a îmbăeat mai întâiu, înainte de-a prânzi.
39 Și Domnul zise către dânsul: acum voi fariseii curățiți partea din afară a paharului și a vasului de mâncare, dar înlăuntrul vostru este plin de răpire și răutate.
40 Nemintoșilor, oare cel care făcù ce este dinafară, nu făcù și ce este dinlăuntru?
41 Dați dar cele dinlăuntru milostenie, și iată tot vă este curat.
42 Deci vai vouă fariseilor, că dați zeciuială din izmă și rută și din orice legumă, și lăsați la o parte judecarea dreaptă și iubirea către Dumnezeu; pe acestea trebuià să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați.
43 Vai vouă fariseilor, că iubiți cel dintăiu scaun în sinagogi și urările de bine în târguri.
44 Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici, că sunteți ca mormintele ce nu se cunosc, și oamenii care umblă pe deasupra nu le știu.
45 Și răspunzând unul dintre învățători de lege îi zise: Învățătorule, zicând acestea și pe noi ne înfrunți rușinos.
46 Iar el zise: vai și vouă învățătorilor de lege, că încărcați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nici cu unul din degetele voastre nu atingeți sarcinele.
47 Vai vouă, pentru că clădiți mormintele profeților, iar părinții voștri îi omorîră.
48 Deci dar sunteți martori și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că dânșii i-au omorît, iar voi clădiți mormintele lor.
49 Deaceea și înțelepciunea lui Dumnezeu zise: voiu trimite la dânșii profeți și apostoli, și dintre ei vor omorî și vor urmări.
50 Pentru ca să fie cerut înapoi dela neamul acesta sângele tutulor profeților, ce este vărsat dela întemeierea lumii,
51 Dela sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia care pierì între altar și templu; așa este, vă spun, va fi cerut înapoi dela neamul acesta.
52 Vai vouă învățătorilor de lege, că ați luat cheia cunoștinții; voi înșivă n'ați intrat și pe cei care erau să intre i-ați oprit.
53 Și când ieșì el de acolo, cărturarii și fariseii începură a-l urî strașnic și a-i dà pricină să vorbească de mai multe,
54 Pândindu-l și căutând ca să prinză ceva din gura lui pentru ca să-l învinuiască.