1 Atuncia zise către ucenici: este preste putință ca să nu vie smintelile; dar vai aceluia prin care vin;
2 Este mai folositor pentru dânsul, dacă este pusă o piatră de moară împrejurul gâtului său și a fost repezit în mare, decât să smintească pe acești mici.
3 Luați aminte de voi înșivă. Dacă va fi greșit fratele tău, ceartă-l, și dacă se va fi pocăit, iartă-l.
4 Și dacă va fi greșit ție de șapte ori pe zi și de șapte ori se va fi întors la tine, zicând: mă pocăiesc, îl vei iertà.
5 Și apostolii ziseră Domnului: dăne mai multă credință.
6 Iar Domnul zise: dacă ați aveà credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui sicomor: desrădăcinează-te și sădește-te în mare, și v'ar fi ascultat.
7 Și cine dintre voi, — având o slugă arând sau păstorind, — este care-i va zice, fiind venită din câmp: trecând îndată șezi la masă?
8 Ci oare nu-i va zice: gătește ce să cinez, și încingându-te slujește-mi până să mănânc și să beau, și după acestea mănâncă și beà tu?
9 Nu cumva are să mulțumească slugii, pentru că făcu ce i-s'a poruncit?
10 Astfel și voi, când veți fi făcut toate cele poruncite vouă, ziceți că suntem slugi nefolositoare, ce eram datori să facem, am făcut. Vindecarea celor 10 leproși.
11 Și pe când mergeà la Ierusalim, dânsul treceà printre Samaria și Galilea.
12 Și intrând el într'un sat, îi ieșiră înnainte zece bărbați leproși, care stătură de departe,
13 Și ei ridicară glas zicând: Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi.
14 Și, văzând, le zise: ducându-vă, arătați-vă preoților. Și pe când ei mergeau fură curățiți.
15 Iar unul dintre dânșii, văzând că este vindecat, se întoarse, mărind cu glas tare pe Dumnezeu,
16 Și căzù cu fața la picioarele lui, mulțumindu-i; și el erà un samaritean.
17 Și răspunzând Iisus zise: oare nu zece fură curățiți? Cei nouă unde sunt?
18 N'au fost ei găsiți întorcându-se, să deà mărire lui Dumnezeu, decât numai acesta de alt neam?
19 Şi-i zise: sculându-te, du-te; credinţa ta te-a scăpat.
20 Și fiind întrebat de către farisei, când vine împărăția lui Dumnezeu, le răspunse și zise: împărăția lui Dumnezeu nu vine pe văzute cu ochii;
21 Nici nu vor zice: iată este aci sau colo; căci iată împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.
22 Și zise către ucenici: vor venì zile, când veți dorì să vedeți una dintre zilele Fiului omului, și nu veți vedeà.
23 Și vor zice vouă: iată colo, iată aci; nu vă duceți, nici nu grăbiți după dânșii.
24 Căci după cum fulgerul, fulgerând din o parte de sub cer, luminează, până la cealaltă parte sub cer, astfel va fi Fiul omului, în ziua lui.
25 Dar mai întâiu trebue ca el să sufere mult și să nu fie primit drept bun, de neamul acesta.
26 Și după cum a fost în zilele lui Noe, astfel va fi și în zilele Fiului omului:
27 Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când întră Noe în corabie, și venì potopul și pierdù pe toți.
28 Asemenea după cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, clădeau;
29 Iar în ziua în care ieșì Lot din Sodoma, plouă foc și pucioasă din cer, și pierdù pe toți.
30 În același chip va fi în ziua, în care se descoperă Fiul omului.
31 În acee azi, cine va fi pe învelișul casei și sculele lui în casă, să nu se deà jos ca să le ià, și cine este la câmp, deasemenea să nu se întoarcă îndărăt.
32 Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot.
33 Cine va fi căutat să câștige sufletul său, îl va pierde; și cine îl va fi pierdut, îl va păstrà în viață.
34 Zic vouă, în noaptea aceasta din doi care vor fi pe același pat, unul va fi luat, și celalalt va fi lăsat.
35 Din două care vor fi râșnind împreună, una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.
36 Din doi care vor fi în câmp, unul va fi luat și celalalt va fi lăsat.
37 Și răspunzând dânșii îi zic: unde, Doamne? Iar el le zise: unde este corpul, acolo și vulturii vor fi adunați.