Eterniseed

Luca 18

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Atuncia le spuse o pildă, că ei trebuie să se roage totdeauna, și să nu pearză răbdarea,

2 Zicând: într'un oraș erà un judecător, care nu se temeà de Dumnezeu și de om nu se sfià.

3 Erà însă o văduvă în acel oraș, și venià la dânsul zicând: fă-mi dreptate față de protivnicul meu.

4 Și el nu voì câtva timp; dar după acestea zise în sine însuși: deși de Dumnezeu nu mă tem, nici de om nu mă sfiesc,

5 Totuși, pentru că văduva aceasta îmi face supărare, îi voiu face dreptate, ca nu în cele din urmă venind să mă înfrunteze strașnic.

6 Și Domnul zise: auziți ce zice judecătorul nedrept!

7 Dar Dumnezeu nu va face oare dreptate celor aleși ai săi, care strigă către dânsul ziua și noaptea, și rabdă înde-lung pentru dânșii?

8 Zic vouă, că va face în grabă dreptatea lor. Dar Fiul omului, când va fi venit, găsì-va el oare credință pe pământ?

9 Și zise pilda aceasta, către unii care aveau încredere în sine însuși, că sunt drepți și care disprețuiau pe ceilalți.

10 Doi oameni se duseră, sus în templu, ca să se roage, unul fariseu și celalalt vameș.

11 Fariseul, stând, se rugà astfel: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, necredincioși în căsătorie, sau și ca acest vameș;

12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte dobândesc.

13 Iar vameșul de departe stând, nu voià nici ochii să-i ridice spre cer, ci-și băteà pieptul, zicând: Dumnezeule, iartă-mă pe mine păcătosul.

14 Zic vouă, acesta sau acela se duse la casa sa, ca fiind cunoscut de drept? Pentru că oricine care se înalță pe sine va fi umilit, iar care se umilește pe sine va fi înălțat.

15 Și aduceau la dânsul și copii mici, ca să-i atingă pe ei; și văzând ucenicii, îi înfruntau.

16 Dar Iisus îi chemă la sine zicând: lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți; căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.

17 Adevăr zic vouă, oricine nu va fi primit împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va întră într'însa.

18 Și îl întrebă un mai mare zicând: Învățătorule bune, ce să fac ca să moștenesc viața vecinică?

19 Iar Iisus îi zise: Pentru ce mă numești bun? Nimenea nu este bun, decât numai unul Dumnezeu.

20 Știi poruncile: „nu săvârși adulter, nu omorî, nu fură, nu mărturisì mincinos, cinstește pe tatăl tău și pe muma ta.“

21 Iar el zise: acestea toate le-am păzit din tânărețea mea.

22 Şi auzind Iisus îi zise: îţi mai lipseşte una; vinde toate câte ai şi împarte la săraci, şi vei aveà comoară în ceruri; şi vino, urmează-mi.

23 Iar el auzind acestea, se întristă tare; căci erà foarte avut.

24 Şi văzându-l Iisus zise: cât de greu vor întrâ avuţii în împărăţia lui Dumnezeu,

25 Căci mai lesne este pentru o cămilă să între printr'o ureche de ac, decât pentru un avut să între în împărăţia lui Dumnezeu.

26 Iar cei care auziră ziseră: ci cine poate fi mântuit?

27 Şi el zise: cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu.

28 Iar Petru zise: iată noi după ce lăsarăm ale noastre, ţi-am urmat ţie.

29 Şi el le zise: adevăr zic vouă, nu este nimenea care pentru împărăţia lui Dumnezeu lasă casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii,

30 Şi care să nu iă înmulţit în acest timp, iar în veacul viitor viaţă vecinică.

31 Şi după ce luă la sine pe cei doisprezece, zise către dânşii: iată mergem în sus, la Ierusalim, şi vor fi împlinite toate cele scrise prin profeţi pentru Fiul omului;

32 Căci va fi dat în mâna păgânilor şi va fi luat în râs şi va fi înfruntat ruşinos şi va fi scuipat,

33 Şi biciuindu-l îl vor omorî, dar a treia zi se va sculà.

34 Şi ei nu înţeleseră nimic din acestea, şi erà rostul acesta ascuns faţă de dânşii, şi nu pricepeau cele zise.

35 Şi când se apropiè el la Ierichon, şedeà lângă cale un orb, cerşind.

36 Şi auzind gloată trecând, întrebă ce să fie aceasta.

37 Şi-i spuseră că trece Iisus Nazareanul.

38 Şi el strigă, zicând: Iisuse, Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine.

39 Şi cei care mergeau înainte îl înfruntau ca să tacă; dar el şi mai tare strigă: Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine.

40 Atuncia Iisus stând, porunci ca el să fie adus la dânsul. Şi după ce el s'a apropiat îl întrebă:

41 Ce voeşti să-ţi fac? Iar el zise: Doamne, să văz.

42 Şi Iisus îi zise: vezi; credinţa ta te-a scăpat.

43 Şi îndată văzù, şi-i urmà, mărind pe Dumnezeu. Şi tot poporul văzând, dete laudă lui Dumnezeu.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.