Eterniseed

Luca 19

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi intrând, treceà prin Ierichon.

2 Şi iată un bărbat numit cu nume Zacheu, şi el erà un mai mare preste vameşi, şi erà avut;

3 Şi căută să vază pe Iisus cine este, dar nu puteà de gloată, pentru că erà mic de stat.

4 Şi alergând înainte se sui într'un sicomor, ca să-l vază, pentru că pe acolo aveà să treacă.

5 Şi Iisus când venì la locul acela, uitându-se în sus, îl văzù şi zise către dânsul: Zacheu, dă-te jos curând, căci astăzi trebue să rămân în casa ta.

6 Şi curând se dete jos, şi-l primì cu bucurie.

7 Şi văzând toţi, cârteau între dânşii, zicând că a intrat să poposească la un om păcătos.

8 Iar Zacheu stând, zise către Domnul: iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor; şi dacă am năpăstuit pe vreunul cu ceva, dau înapoi împătrit.

9 Iar Iisus zise către dânsul, că astăzi s'a făcut mântuire acestei case, deoarece şi el este un fiu al lui Abraam;

10 Căci Fiul omului venì să caute şi să mântuiască ce erà pierdut.

11 Şi auzind ei acestea, mai spuse o pildă, pentru că el erà aproape de Ierusalim şi dânşii gândeau că împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.

12 Deci zise: Un om de neam bun se duse într'o ţară depărtată, ca să iă pentru sine o împărăţie, şi să se întoarcă.

13 Şi chemând zece slugi ale sale, le dete zece mine şi zise către ele: faceţi negustorie până când vin.

14 Dar cetăţenii săi îl urau, și trimiseră după dânsul o solie zicând: nu voim ca acesta să împărătească preste noi.

15 Și când venì îndărăt, după ce luase împărăția, zise ca să i-se cheme aceste slugi, cărora le-a dat argintul, pentru ca se știe cine ce negustorie a făcut.

16 Venì dar cel dintâiu zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine.

17 Și el îi zise: prea bine, slugă bună, pentru că te-ai arătat credincios în puțin, fii stăpânitor preste zece cetăți.

18 Și venì al doilea zicând: mina ta, Doamne, a adus cinci mine,

19 Iar el zise și acestuia: fii și tu stăpânitor preste cinci cetăți.

20 Și venì un altul zicând: Doamne, iată mina ta pe care o aveam pusă la o parte într'un ștergar;

21 Căci mă temeam de tine, fiindcă ești om aspru, iai ce n'ai pus, și seceri ce n'ai sămănat.

22 Iar el îi zise: după cuvintele tale te voiu judecà, slugă rea. Știai că eu sunt om aspru, iau ce n'am pus, și secer ce n'am sămănat?

23 Și pentru ce n'ai dat argintul meu la masa schimbătorilor? Și eu venind, cu dobândă l-aș fi cerut,

24 Și zise celor care stăteau de față: luați dela dânsul mina și dați-o la cel care are zece mine.

25 Și îi ziseră: Doamne are zece mine.

26 Zic vouă, că se va dà oricui care are, iar dela cel care nu are, și ce are se va luà dela dânsul.

27 Iar pe acești vrăjmași ai mei, care nu voiră ca eu să împărătesc preste dânșii, aduceți-i aici și înjunghiați-i înaintea mea.

28 Și zicând acestea mergeà înainte, ducându-se în sus la Ierusalim.

29 Și când s'a apropiat de Betfaghe și Betania, spre muntele numit măsliniș, trimise pe doi dintre ucenicii săi, zicând:

30 Mergeți în satul ce este înainte, în care intrând, veți aflà un mânz legat, pe care nimenea dintre oameni n'a șezut vreodată, și deslegându-l aduceți-l.

31 Și dacă cineva v'ar întrebà: pentru ce deslegați? Veți spune așa: pentru că Domnul are trebuință de el.

32 Și ducându-se trimișii, aflară după cum le zise:

33 Și deslegând ei mânzul, stăpânii lui ziseră către dânșii: ce deslegați mânzul?

34 Iar ei ziseră: pentru că Domnul are trebuință de el.

35 Și-l aduseră la Iisus, și aruncând vestmintele lor pe mânz, suiră de-asupra pe Iisus.

36 Și mergând el așterneau vestmintele lor pe cale.

37 Iar apropiindu-se el acum la coborâșul muntelui maslinilor, toată mulțimea ucenicilor bucurându-se, începù să laude cu glas mare pe Dumnezeu, pentru toate minunile ce văzuseră,

38 Zicând: „binecuvântat“ împăratul, care vine „în numele Domnului“; pace în cer, și mărire în cele de sus.

39 Și oarecare dintre fariseii din gloată zise către dânsul: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii.

40 Și răspunzând zise; zic vouă, că dacă aceștia vor tăceà, pietrile vor strigà.

41 Și când fù aproape, văzând cetatea, plânse de dânsa,

42 Zicând că dacă ai fi cunoscut și tu în această zi a ta cele ce sunt spre pace ție! Dar acum sunt ascunse dela ochii tăi.

43 Căci vor venì zile preste tine, și vrăjmașii tăi vor face întăriri împrejurul tău și te vor împresurà și te vor strâmtorà de toate părțile.

44 Și te vor surpà de tot jos pe tine și pe copiii tăi în tine, și nu vor lăsà în tine piatră pe piatră, pentru că n'ai cunoscut timpul nemerit al cercetării tale.

45 Și intrând în templu, începù să deà afară pe cei care vindeau într'însul și cumpărau,

46 Zicându-le: scris este: „și va fi casa mea casă de rugăciune;“ dar voi ați făcut-o „peșteră de tâlhari.“

47 Și învăță în fiecare zi în templu; iar mai marii preoților și cărturarii și cei dintâiu ai poporului căutau să-l pearză.

48 Și nu găseau ce să-i facă; căci tot poporul se țineà de dânsul, ascultându-l.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.