Eterniseed

Luca 20

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și intr’una din zile învățând el poporul în templu și binevestind, pășiră spre dânsul mai marii preoților și cărturarii împreună cu bătrânii,

2 Și întrebară, zicând către dânsul: spune nouă cu ce putere faci acestea. sau cine este care îți dete ție această putere?

3 Iar el răspunzând, zise către dânșii: vă voiu întrebà și eu un cuvânt, și spuneți-mi:

4 Botezul lui Ioan erà din cer sau dela oameni?

5 Dar ei cugetară întru sine zicând, că de zicem din cer, va zice: pentru ce n’ați crezut lui?

6 Iar dacă zicem: dela oameni, tot poporul ne va ucide cu pietri; căci este încredințat că Ioan erà profet.

7 Și răspunseră că nu știu de unde erà.

8 Atuncia Iisus le zise: nici eu nu vă spun cu ce putere fac aceasta.

9 Și începù a spune către popor această pildă: un om sădi vie și o dete cu învoială la lucrători, iar el se duse departe pentru mult timp.

10 Și la timp cuvenit trimise la lucrători o slugă, pentru ca să-i deà din rodul viei; dar lucrătorii bătându-l, îl trimiseră deșert.

11 Și adause a trimite pe o altă slugă; dar ei bătându-l și pe acela și necinstindu-l, îl trimiseră deșert.

12 Și adause a trimite pe un al treilea, însă ei rănind și pe acesta, îl aruncară afară.

13 Atuncia zise stăpânul viei: ce să fac? Voiu trimite pe fiul meu iubit; poate de acesta se vor sfii.

14 Dar lucrătorii văzându-l, chibzuiau între dânșii, zicând: acesta este moștenitorul; să-l omorîm, ca moștenirea să fie a noastră.

15 Și dându-l afară din vie, îl omorîră. Deci ce le va face domnul viei?

16 Va venì și va pierde pe lucrătorii aceștia, și va dà via la alții. Și ei auzind ziseră: să nu fie!

17 Iar el privind la dânșii zise: ce este dar aceasta ce este scris: „peatra pe care n’au luat-o în seamă clăditorii, aceasta a fost făcută pentru cap de unghiu?“

18 Oricine va fi căzut pe aceea peatră, va fi sfărâmat; iar pe care va fi căzut ea, pe acela îl va spulberà.

19 Și cărturarii și mai marii preoților căutară să pună mâna pe dânsul în acel ceas, dar se temură de popor; căci poporul cunoscù că pentru dânșii zise pilda aceasta.

20 Și după ce-l pândiră, trimiseră oameni puși înadins, care se prefăceau că sunt drepți, pentru ca să-l prinză în cuvânt, spre a-l dà în mâna stăpânirii și puterii procuratorului.

21 Și-l întrebară zicând: Învățătorule, știm că drept vorbești și înveți, și nu ești părtinitor, ci cu adevărat înveți calea către Dumnezeu.

22 Se cuvine ca noi să dăm Cesarului tribut sau nu?

23 Dar el pricepând bine viclenia lor, zise către dânșii:

24 Ce mă ispitiți? Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție are dinarul? Iar ei ziseră: ale Cesarului.

25 Atuncia le zise: deaceea dați Cesarului ale Cesarului și lui Dumnezeu ale lui Dumnezeu.

26 Și nu putură să-l prindă în vorbă înaintea poporului, și mirându-se de răspunsul lui, tăcură.

27 Atuncia venind la dânsul unii dintre saducei, care zic că nu este înviere, îl întrebară zicând:

28 Învățătorule, Moise ne scrise, dacă va fi murit fratele cuiva având femeie, și anume va fi murit fără copii, fratele său să ià femeia și să ridice urmași fratelui lui.

29 Deci erau șapte frați; și cel dintâiu luând femeie murì fără copii;

30 Și o luă al doilea și al treilea,

31 Dar în același chip; și cei șapte nu lăsară copii și muriră.

32 În urmă murì și femeia.

33 Deci femeia la înviere a cărui dintre ei va fi femeie? Căci șapte o avură femeie.

34 Și răspunzând Iisus, le zise: fiii veacului acestuia se însoară și se mărită,

35 Dar aceia care se vor fi învrednicit să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită;

36 Căci nici nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii, și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37 Iar că morții înviază, chiar Moise a făcut cunoscut în locul cu privire la rug, când numește pe Domnul, Dumnezeul lui Abraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob;

38 Dumnezeu, dar nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor; căci toți sunt vii pentru dânsul.

39 Și răspunzând unii dintre cărturari, ziseră: Învățătorule, bine ai zis.

40 Căci nici nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.

41 Și zise către dânșii: cum zic că Hristos este un fiu al lui David?

42 Căci însuși David zice în cartea psalmilor: „zis-a Domnul, Domnului meu: șezi de-adreapta mea

43 Până voiu fi pus pe vrăjmașii tăi scaun al picioarelor tale.“

44 Deci David îl numește Domn, și cum este fiul său?

45 Și auzind tot poporul, zise ucenicilor săi:

46 Feriți-vă de cărturarii care au plăcere să umble în vestminte lungi și iubesc urările de bine în târguri, și cele dintâiu scaune în sinagogi, și cele dintâiu locuri la ospețe,

47 Care mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor și se roagă într'adins mult, aceștia vor luà mai multă osândă.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.