Eterniseed

Luca 22

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și se apropià sărbătoarea azimelor, care se numește Paști.

2 Și căutau mai marii preoților și cărturarii cum să-l răpue; căci se temeau de popor.

3 Iar satana întră în Iuda, care se numește Iscariotu, fiind el din numărul celor doisprezece.

4 Și ducându-se, vorbi cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei, cum să-l deà lor în mână.

5 Și se bucurară și se legară să-i deà argint;

6 Și el se învoi, și căută timp nimerit, ca să-l deà lor în mâni fără știrea gloatei.

7 Și veni ziua azimelor, în care trebuià să fie înjunghiat mielul de Paști.

8 Și trimite pe Petru și pe Ioan zicând: ducându-vă, gătiți pentru noi Paștile, ca să mâncăm.

9 Iar dânșii îi ziseră: unde voești să gătim?

10 Și le zise: iată întrând voi în oraș va ieși înainte-a voastră un om, ducând un vas de pământ cu apă, urmați lui în casa în care întră.

11 Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice, unde este casa de ospăț, unde să mănânce Paștile cu ucenicii mei?

12 Și acela va arătà vouă o încăpere mare sus cu așternut; acolo gătiți.

13 Ducându-se dar, găsiră după cum le spusese, și gătiră Paștile.

14 Și când sosi ceasul se puse la masă, și apostolii împreună cu dânsul.

15 Și zise către dânșii: cu dor am dorit să mănânc cu voi aceste Paști mai nainte de pătimirea mea;

16 Căci zic vouă, că nu le mai manânc, până când va fi desăvârșite în împărăția lui Dumnezeu.

17 Și luând un pahar, mulțumind zise: luați acesta și împărțiți între voi;

18 Căci zic vouă, că nu voiu mai beà deacum din rodul viței, până când va fi venit împărăția lui Dumnezeu.

19 Și luând pâne, mulțumind, frânse și le dete zicând: acesta este trupul meu, care se dă pentru voi; aceasta faceți spre a mea amintire.

20 Și paharul de-asemenea, după cinare, zicând: acest pahar este legea nouă în sângele meu, care se varsă pentru voi.

21 Totuși iată, mâna celui care mă dă prins, este cu mine pe masă.

22 Că Fiul omului se duce după cum a fost hotărît, dar vai de omul acela prin care se dă prins.

23 Și ei începură a cercetă împreună între dânșii cine dintre ei ar fi, care are să facă aceasta.

24 Și se ivì și pricire între dânșii, cine dintre ei gândește a fi mai mare.

25 Iar el le zise: împărații păgânilor au stăpânire preste aceștia și cei care au putere asupra lor se numesc făcători de bine.

26 Dar voi să nu fiți astfel, ci care este mai mare între voi să fie ca mai tânăr, și care este căpetenie să fie ca slujitorul.

27 Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujește? Nu oare cel care stă la masă? Eu sunt în mijlocul vostru ca cel care slujește.

28 Iar voi sunteți aceia care ați stăruit cu mine în ispitele mele.

29 Și eu întocmesc pentru voi împărăție, după cum a întocmit pentru mine Tatăl meu.

30 Ca să mâncați și să beți pe masa mea, în împărăția mea, și veți ședeà pe scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

31 Simone, Simone, iată satana v'a cerut pentru sine spre a vă cerne ca pe grâu;

32 Dar eu m'am rugat pentru tine, ca să nu înceteze credința ta; și tu, când te vei fi întors, întărește pe frații tăi.

33 Iar el zise: Doamne, cu tine sunt gata să merg și în închisoare și la moarte

34 Și el zise: îți spun, Petre, nu va cântà azi cocoșul, până vei tăgăduì de trei ori, că nu mă cunoști.

35 Și le zise: când v'am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, n'ați avut lipsă de ceva? Iar ei ziseră: de nimic.

36 Și le zise: acum dar cine are pungă să o ia, asemenea și traistă; și cine nu are spadă, să vânză vestmântul său și să cumpere.

37 Căci zic vouă, că trebue a se împlinì în mine aceasta ce este scris: „și cu cei fărădelege a fost socotit;“ căci și cele despre mine au sfârșit.

38 Iar ei ziseră: Doamne, iată aci sunt două spade. Și el le zise: destul este.

39 Și ieșind, se duse după obiceiu la muntele maslinilor; și ucenicii îi urmară.

40 Iar sosind la loc, le zise: rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.

41 Și el fù dus la o parte dela dânșii, ca de-o aruncătură de peatră, și îngenunchiând se rugà zicând:

42 Tată, dacă voești treacă acest pahar dela mine; dar nu voia mea să fie făcută, ci a ta.

43 Și i-se arătă un înger din cer, întărindu-l.

44 Și fiind în luptă cu durerea, se rugà mai stăruitor. Și sudoarea lui se făcù ca picături mari de sânge, ce cad jos la pământ.

45 Și sculându-se dela rugăciune, venind la ucenici, îi găsì adormiți din pricina întristării.

46 Și le zise: ce durmiți? Sculându-vă, rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.

47 Și vorbind el încă, iată gloată, și cel care se numește Iuda, unul dintre cei doisprezece, venià în fruntea lor, și se apropie de Iisus ca să-l sărute.

48 Iar Iisus îi zise: Iuda, prin sărutare dai prins pe Fiul omului?

49 Și cei care erau pe lângă dânsul, văzând ce are să fie, ziseră: Doamne, dacă vom lovi cu spada?

50 Și unul dintre dânșii lovì pe sluga arhiereului și îi tăiè urechea dreaptă.

51 Iar Iisus răspunzând, zise: lăsați până aci; și atingându-i urechea îl vindecă.

52 Și Iisus zise către mai marii preoților și căpeteniile templului și bătrânii care veniseră la dânsul: ca la un făcător de rele ați ieșit cu spade și lănci?

53 În fiecare zi, fiind eu cu voi în templu, n'ați întins mânile asupra mea; dar ceasul acesta este al vostru și puterea întunerecului.

54 Și prinzându-l îl duseră și-l băgară în casa arhiereului; Iar Petru urmà de departe.

55 Și aprinzând ei foc în mijlocul curții și șezând împreună ședeà și Petru în mijlocul lor.

56 Și o slujnică văzându-l stând la foc și uitându-se bine la el zise: și acesta erà cu dânsul.

57 Dar el tăgădui zicând: femeie, nu-l cunosc.

58 Și preste puțin altul văzându-l zise: și tu ești dintre dânșii. Iar Petru zise: omule, nu sunt.

59 Și trecând ca un ceas, un altul adevereà cu tărie zicând: într'adevăr și acesta erà cu dânsul, pentru că și Galileu este.

60 Dar Petru zise: omule, nu știu ce zici. Și îndată vorbind el încă, cântă cocoșul.

61 Și Domnul întorcându-se se uită în fața lui Petru, și-și aduse aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese, că mai nainte de-a fi cântat azi cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori.

62 Și ieșind afară plânse cu amar.

63 Și bărbații care îl țineau legat îl luau în râs, bătându-l.

64 Și acoperindu-i fața îl întrebà, zicând: profețește, cine este care te lovì?

65 Și multe altele defaimând, ziceau către dânsul.

66 Și când se făcù ziuă, se adună bătrânimea poporului, mai marii preoților și cărturarii, și-l duseră la sinedriul lor zicând: dacă tu ești Hristosul, spune nouă,

67 Iar el le zise: dacă vă spun, nu veți crede;

68 Și dacă vă întreb, nu veți răspunde.

69 Deacum însă Fiul omului va ședeà de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.

70 Și toți ziseră: ești tu dar Fiul lui Dumnezeu? Iar el zise către dânșii: voi ziceți, că eu sunt.

71 Și ei ziseră: ce mai avem trebuință de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura lui.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.