1 Și ridicându-se toată mulțimea lor îl duseră înaintea lui Pilat.
2 Și începură a-l învinui zicând: pe acesta l-am găsit îndrumând spre rău neamul nostru, și împedecând a dà tribut Cesarului, și zicând că el este Hristos, împărat.
3 Atuncia Pilat îl întrebă zicând: tu ești împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând îi zise: tu zici.
4 Și Pilat zise către mai marii preoților și gloate: nu găsesc nici o vină în acest om.
5 Dar ei și mai mult stăruiau zicând, că întărâtă poporul, învățând prin toată Iudea și începând dela Galilea până aci.
6 Și auzind Pilat de Galilea întrebă, dacă omul este Galileu,
7 Și înțelegând, că este din ținutul lui Irod, îl trimise sus la Irod, fiind și el în Ierusalim în acele zile.
8 Iar Irod văzând pe Iisus se bucură foarte; căci de mult timp doreà să-l vază, fiindcă auzià multe despre el, și așteptă să vază vre-o minune făcută de dânsul.
9 Și-l întrebă în multe cuvinte; dar el nu-i răspunse nimic.
10 Iar mai marii preoților și cărturarii erau de față învinuindu-l foarte tare.
11 Și Irod împreună cu ceata sa de ostași desprețuindu-l și luându-l în râs, îmbrăcându-l cu vestmânt strălucitor, îl trimise sus la Pilat.
12 Și în aceea zi Irod și Pilat se făcură prieteni unul cu altul; căci mai nainte erau în vrăjmășie între dânșii.
13 Atuncia Pilat chemând la sine pe mai marii preoților, și pe cei mari, și poporul, zise către dânșii
14 Mi-ați adus pe omul acesta ca turburând poporul, și iată cercetându-l inaintea voastră, eu n'am găsit în acest om nici o vină din câte spuneți împotriva lui.
15 Dar nici Irod; căci l-a trimis sus la noi, și iată nimic vrednic de moarte n'a fost făptuit de dânsul.
16 Deci dar pedepsindu-l, îi voiu dà drumul.
17 Și aveà nevoe ca la sărbătoare să deà pentru dânșii drumul la un închis.
18 Dar ei strigară tare cu grămada, zicând: ià pe acesta, iar pentru noi dă drumul lui Barabba
19 Care erà aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în oraș și pentru omor.
20 Și Pilat le vorbì iarăși, voind să deà drumul lui Iisus.
21 Dar ei strigau la aceasta zicând: răstignește-l, răstignește-l.
22 Și zise de a treia oară către dânșii: dar ce rău a făcut acesta? Nici o vină de moarte n'am găsit într'însul; deci pedepsindu-l, îi voiu dà drumul.
23 Iar ei stăruiau cerând cu strigăte mari, ca el să fie răstignit, și strigătele lor și ale preoților mai mari biruiră.
24 Atuncia Pilat hotărî să se facă cererea lor;
25 Și dete drumul la acela, care erà aruncat în închisoare pentru răscoală și omor, pe care îl cereau; iar pe Iisus îl dete în voia lor.
26 Și când îl duceau, punând mâna pe un oarecare Simon Cireneu, venind dela câmp, puseră crucea pe el, ca s'o ducă în urma lui Iisus.
27 Și îi urmà mulțime mare de popor și femei, care se băteau în piept și îl plângeau cu lacrămi.
28 Iar Iisus întorcându-se către dânsele zise: fiice ale Ierusalimului, nu plângeți de mine, ci plângeți de voi înșivă și de copiii voștri
29 Căci iată vin zile în care vor zice: fericite sunt cele sterpe, și pântecele care n'au născut, și țâțele care n'au aplecat.
30 Atuncia vor începe a zice „munților: cădeți peste noi, și dealurilor: ascundeți-ne.“
31 Pentru că dacă ei fac acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?
32 Și se duceau și alți doi făcători de rele, ca să fie omorîți împreună cu dânsul.
33 Și când veniră la locul numit căpățână, acolo îl răstigniră, asemenea și pe făcătorii de rele, pe unul de-a dreapta și pe altul de-a stânga.
34 Iar Iisus ziceà: Tată, iartă-i; căci nu știu ce fac. Și împărțind hainele lui, aruncară sorți.
35 Și steteà poporul, privind; și mai marii îl luau în râs zicând: pe alții a mântuit; să se mântuească pe sine însuși, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul.
36 Dar și ostașii veniți, îl luau în râs
37 Aducându-i oțet și zicând: dacă tu ești împăratul Iudeilor, mântuește-te pe tine însuți.
38 Și inscripția scrisă de-asupra lui erà în grecește, și latinește, și ebreește: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
39 Iar unul dintre făcătorii de rele pironiți îl defaimà, zicând: nu ești tu oare Hristosul? Mântuește-te pe tine însuți și pe noi.
40 Și răspunzând celalalt, zise, înfruntându-l: nu te temi tu de Dumnezeu, că în aceiași osândă ești?
41 Și noi cu dreptate, căci luăm cele cuvenite ce am făptuit; dar acesta n'a făptuit nimic necuviincios.
42 Și ziceà: Iisuse, adu-ți aminte de mine, când vei fi venit întru împărăția ta.
43 Și Iisus îi zise: adevăr zic ție, astăzi vei fi împreună cu mine în raiu.
44 Și erà acum ca la al șaselea ceas, și întunerec se făcù preste tot pământul, până la al nouălea ceas
45 Întunecându-se soarele; și catapeteasma templului fù sfâșiată prin mijloc.
46 Și strigând cu glas mare Iisus, zise: Tată, „în mânile tale încredințez duhul meu.“ Și aceasta zicând își dete sufletul.
47 Iar sutașul, văzând ce s'a făcut, măriă pe Dumnezeu, zicând: într'adevăr omul acesta erà drept.
48 Și toate gloatele, venite împreună la această priveliște, după ce priviră cele făcute, bătându-și piepturile, se întorceau îndărăt.
49 Și toți cunoscuții lui și femeile, care îi urmau împreună din Galilea, steteau de departe spre a vedeà acestea.
50 Și iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, și bărbat bun și drept —
51 Acesta nu se învoise cu hotărîrea și cu lucrarea lor — din Arimatea, oraș al Iudeilor, și care așteptà și el împărăția lui Dumnezeu.
52 Acesta venind la Pilat, cerù corpul lui Iisus,
53 Și luându-l jos, îl înfășură în pânză, și-l puse într'un mormânt săpat în piatră, unde nimenea nu mai fusese pus.
54 Și erà zi de pregătire, și sâmbăta aveà să înceapă.
55 Și urmându-i femeile, care veniseră împreună cu dânsul din Galilea, zăriră mormântul și cum fù pus corpul lui,
56 Și întorcându-se îndărăt gătiră aromate și mir. Și sâmbăta se odihniră după lege.