1 Iar în întâia zi a săptămânei, des de dimineață, veniră la mormânt, aducând aromatele ce gătiseră.
2 Și găsiră piatra prăvălită dela mormânt,
3 Și intrând nu aflară corpul Domnului Iisus.
4 Și pe când ele erau în mare nedumerire despre aceasta, iată doi bărbați stătură înaintea lor, în vestminte luminând ca fulgerul;
5 Iar ele speriindu-se și plecând fețele spre pământ, ei ziseră către dânsele: pentru ce căutați pe cel viu între cei morți?
6 Nu este aci, ci s'a sculat. Aduceți-vă aminte cum v'a vorbit, pe când erà încă în Galilea,
7 Zicând, că Fiul omului trebue să fie dat în mâni de oameni păcătoși, și să fie răstignit, dar a treia zi să învieze.
8 Și ele își aduseră aminte de cuvintele lui,
9 Și întorcându-se dela mormânt vestiră toate acestea la cei unsprezece și la toți ceilalți.
10 Și erau Maria Magdalena și Ioana și Maria lui Iacob, și altele împreună cu dânsele, care spuneau acestea către apostoli.
11 Și cuvintele acestea se părură înaintea lor ca o poveste, și nu crezură lor.
12 Dar Petru sculându-se, alergă la mormânt, și plecându-se, vede fășiile de pânză singure: și se duse acasă minunându-se de ce s'a făcut.
13 Și iată doi dintre dânșii se duceau în aceeași zi la un sat, depărtat de Ierusalim șaizeci de stadii, al cărui nume erà Emaus,
14 Și ei vorbeau unul către altul de toate întâmplările acestea.
15 Și pe când vorbeau ei și cercetau împreună, apropiându-se și Iisus însuși, mergeà împreună cu dânșii;
16 Iar ochii lor erau ținuți ca să nu-l cunoască.
17 Și el zise către dânșii: ce sunt cuvintele acestea pe care le aruncați unul altuia într'o[?] mergând? Și ei stătură cu privirea posomorîtă.
18 Și răspunzând unul cu numele Cleopa zise către dânsul: tu singur stai ca străin în Ierusalim și n'ai aflat cele întâmplate în el în aceste zile?
19 Și le zise: care? Iar dânșii îi ziseră: cele despre Iisus Nazareanul, care a fost bărbat profet, puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tot poporul,
20 Cum mai marii preoților și mai marii noștri îl deteră la osândă de moarte și-l răstigniră.
21 Și noi nădăjduiam, că el este care aveà să scape pe Israel; dar cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s'au făcut acestea.
22 Într'adevăr unele femei dintr'ale noastre ne-au pus în uimire, căci fiind duse de dimineață la mormânt,
23 Și negăsind corpul lui veniră, spunând că au văzut arătare de îngeri, care zic, că el este viu.
24 Și se duseră la mormânt unii dintre cei cu noi, și găsiră astfel, după cum au spus și femeile, dar pe dânsul nu-l văzură.
25 Atuncia el zise către dânșii: nepricepuților și cu inima întârziatori a crede în cele ce au spus profeții.
26 Oare nu trebuià ca Hristos să sufere acestea și să între în mărirea lui?
27 Și începând dela Moise și dela toți profeții, le tâlcuì cele despre dânsul, în toate scripturile.
28 Și se apropiară de satul unde mergeau, și el se făceà că merge mai nainte;
29 Dar ei stăruiră de dânsul zicând: rămâi împreună cu noi; pentru că este spre seară și ziua s'a dus acum. Și intră ca să rămâe cu dânșii.
30 Și pe când stà el la masă împreună cu dânșii, luând pâne binecuvântă și frângând le dete în mână.
31 Atuncia se deschiseră ochii lor și-l cunoscură; dar el se făcù nevăzut dela dânșii.
32 Și ziseră unul către altul: oare nu ne ardeà inima în noi, când ne vorbià pe cale, când ne lămurià scripturile?
33 Și sculându-se ei în acel ceas, se întoarseră la Ierusalim, și aflară adunați pe cei unsprezece, și pe cei împreună cu dânșii,
34 Care ziceau că într'adevăr a înviat Domnul și s'a arătat lui Simon.
35 Și ei spuneau cele depe cale și cum li-s'a făcut cunoscut la frângerea pânii.
36 Și vorbind ei acestea, Iisus însuși stătù în mijlocul lor și le zise: pace vouă!
37 Dar ei spăimântându- se și înfricoșându-se, gândeau că văd un duh.
38 Și le zise: pentru ce sunteți turburați, și pentru ce se ridică gânduri în inima voastră?
39 Vedeți mânile mele și picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, după cum mă vedeți pe mine că am.
40 Și zicând aceasta, le arătă mânile și picioarele.
41 Dar ei de bucurie necrezând încă și minunându-se le zise: aveți ceva de mâncare aci?
42 Și dânșii îi deteră o parte de pește fript, și dintr'un fagur de miere;
43 Și luând înaintea tutulor, mâncă.
44 Apoi zise către dânșii: acestea sunt cuvintele mele, pe care vi le-am vorbit, fiind încă împreună cu voi, că trebue a fi împlinite toate cele scrise despre mine în legea lui Moise și în profeți și în psalmi.
45 Atuncia deschise mintea lor să înțeleagă scripturile.
46 Și le zise că așa este scris, și că așa trebuià, ca Hristos să sufere și să învieze dintre morți a treia zi,
47 Și să se predice în numele său pocăință, spre iertare de păcate la toate neamurile, începând voi dela Ierusalim.
48 Voi sunteți martori de acestea.
49 Și eu trimit făgăduința Tatălui meu preste voi; dar voi stați în orașul Ierusalim, până ce veți fi îmbrăcați cu putere de sus.
50 Și-i duse afară până spre Betania, și ridicând mânile sale îi binecuvântă.
51 Și pe când îi binecuvântà se despărți de dânșii, și erà dus în sus spre cer.
52 Și ei închinându-se lui, se întoarseră la Ierusalim cu bucurie mare.
53 Și erau neîncetat în templu lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.