Eterniseed

Luca 6

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi a într'o sâmbătă — a doua după cea dintăiu — el treceà prin sămănături; şi ucenicii lui smulgeau spice şi frecându-le cu mânile mâncau.

2 Iar unii dintre farisei ziseră: pentru ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta:

3 Şi răspunzând Iisus zise către dânşii: nici aceasta n'aţi citit ce făcu David, când flămânzi el şi cei care erau cu dânsul?

4 Cum întră în casa lui Dumnezeu şi luă pânile punerii înainte şi mâncă şi dete şi celor cu dânsul, pe care nu se cuvine a le mâncă decât numai preoţii?

5 Şi le ziceà că Domn este Fiul omului şi al sâmbetei.

6 Şi în cealaltă sâmbătă el întră în sinagogă şi învăţă. Şi erà acolo un om şi mâna lui dreaptă erà uscată.

7 Iar cărturarii şi fariseii îl pândeau dacă tămădueşte sâmbăta, ca să găsească a-l învinui.

8 Dar el ştià gândurile lor, şi zise omului care aveà mâna uscată: scoală şi stai în mijloc. Şi sculându-se stătu.

9 Şi atuncia Iisus zise către dânşii: vă întreb dacă se cuvine sâmbăta a face bine sau a face rău, a scăpà sau a pierde un suflet?

10 Şi privindu-i pe toţi îi zise; intinde mâna ta, iar el făcu aşà; şi se făcu sănătoasă mâna lui ca si cealaltă.

11 Iar ei se umplură de furie, şi vorbeau între dânşii unii către alţii ce ar face lui Iisus.

12 Şi în zilele acestea el ieşi la munte ca să se roage, şi petrecea noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

13 Şi când se făcu ziuă chemă la sine pe ucenicii săi, şi după ce alese doisprezece dintre ei pe care îi numi şi apostoli,

14 Pe Simon pe care îl numi şi Petru, şi pe Andreiu fratele lui, şi pe Iacob şi Ioan, şi pe Filip şi Bartolomeu,

15 Şi pe Mateiu şi Toma, şi pe Iacob al lui Alfeu şi pe Simon, numit Zelotul,

16 Şi pe Iuda al lui Iacob, şi pe Iuda Iscariotu, care se făcu trădător.

17 Şi după ce se dete jos cu dânşii, stătu pe un loc şes, şi stătu gloată multă de ucenici ai săi, şi mulţime mare a poporului din toată Iudea şi Ierusalim, şi depe marginea mării Tirului şi Sidonului, care veniră să-l asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor,

18 Şi cei bântuiţi de duhuri necurate erau tămăduiţi.

19 Şi toată gloata căută să-l atingă, că putere ieşeà dela dânsul şi vindecà pe toţi.

20 Şi el ridicându-şi ochii la ucenicii săi ziceà: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.

21 Fericiţi voi cei flămânzi acum, că veţi fi săturaţi. Fericiţi cei care plângeţi acum, că veţi ride.

22 Fericiţi sunteţi când oamenii vă vor urî, şi când vă vor scoate dintre ei şi vă vor dispreţuì şi vor lepădà numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.

23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi; căci iată plata voastră este multă în cer; pentru că părinţii lor făceau în acelaşi chip cu profeţii.

24 Dar vai vouă avuţilor, că vă luaţi mângăierea voastră.

25 Vai vouă care sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi; Vai care râdeţi acum, că vă veţi întristà şi veţi plânge.

26 Vai când toţi oamenii vor zice bine de voi; pentru că părinţii lor făceau în acelaşi chip cu profeţii mincinoşi.

27 Dar zic vouă care ascultaţi: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine la cei care vă urăsc,

28 Binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă necăjesc.

29 Celui care te loveşte peste falcă dă-i să lovească şi pe cealaltă, şi pe cel care îţi ià vestmântul, nu-l oprì a-ţi luà şi cămaşa.

30 Dă la oricare cere dela tine, şi dela cel care ià ale tale nu cere înnapoi.

31 Şi după cum voiţi să vă facă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea.

32 Şi dacă iubiţi pe cei care vă iubesc, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânșii.

33 Și dacă faceți bine la cei care vă fac bine, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii fac aceiași.

34 Și dacă împrumutați pe aceia dela care nădăjduiți a luà ce mulțumire aveți? Și păcătoșii împrumută păcătoșilor ca să primească înapoi de-o potrivă.

35 Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și împrumutați, ne pierzând nădejdea de nimic; și va fi plata voastră multă, și veți fi fii ai celui Preaînalt, că el însuși este bun către cei nemulțămitori și răi.

36 Fiți deci miloși, după cum și Tatăl vostru este milos.

37 Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și veți fi iertați;

38 Dați, și vi se va dà; măsură bună îndesată, clătinată și vârfuită vor dà în sânul vostru. Căci cu măsura cu care măsurați, vi se va măsurà înapoi.

39 Atuncia le spuse și o pildă. Nu cumva un orb poate duce pe cale pe orb? Nu vor cădeà amândoi în groapă?

40 Nu este ucenic mai pe sus de învățătorul său; dar adus la desăvârșire fiecare va fi ca învățătorul său.

41 Pentru ce vezi gunoiul ce este în ochiul fratelui tău, și nu zărești bârna ce este în ochiul tău?

42 Cum poți zice fratelui tău, frate, stai să scot gunoiul ce este în ochiul tău, ne văzând tu însuți bârna din ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâiu bârna din ochiul tău, și atuncia vei vedeà să scoți gunoiul ce este în ochiul fratelui tău.

43 Căci nu este pom bun făcând rod rău, nici iarăși pom rău făcând rod bun.

44 Căci fiecare pom se cunoaște din rodul lui; pentru că nu culeg oamenii smochine din spini, nici nu adună struguri din rugi.

45 Omul bun din comoara bună a inimei sale pune înainte ce este bun, și cel rău din cea rea pune ce este rău; căci din prisosul inimei vorbește gura lui.

46 Dar pentru ce mă chemați Doamne, Doamne, și nu faceți ce zic?

47 Tot care vine la mine și ascultă de cuvintele mele și le face, voiu arătà vouă cu cine se aseamănă:

48 Este asemenea cu un om care clădește casă, care sapă adânc și pune temelia pe piatră; și vărsându-se apele râul bătù în casa aceea, și nu putù s'o clatine, pentru că ea fù bine clădită.

49 Iar cine va fi ascultat și nu va fi făcut este asemenea cu un om care clădește casa pe pământ fără temelie, în care bătù râul și îndată căzù toată și dărâmarea acelei case fù mare.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.