1 Și după ce sfârși toate cuvintele sale în auzul poporului, intră în Capernaum.
2 Iar a unui sutaș slugă, care erà în cinste la dânsul, bolnavă fiind erà să moară.
3 Și auzind de Iisus trimise la el bătrâni ai Iudeilor, rugându-l ca venind să scape pe sluga lui.
4 Iar ei venind la Iisus îl rugară înadins, zicând că este vrednic ca să-i învoești aceasta;
5 Căci iubește poporul nostru, și el însuși ne clădi sinagogă.
6 Și Iisus mergeà împreună cu ei. Și fiind el acum nu departe de casă, sutașul trimise la dânsul prietinii zicându-i: Doamne, nu te osteni; căci nu sunt vrednic ca să întri sub acoperișul meu;
7 Deaceea nici nu m'am crezut pe mine însumi vrednic ca să viu la tine; ci zi un cuvânt și se va tămăduì sluga mea.
8 Căci și eu sunt om pus supt stăpânire, având supt mine ostași, și zic acestuia: du-te, și se duce, și altuia: vino, și vine, și slugii mele: fă aceasta, și face.
9 Iar Iisus auzind acestea se minună de el, și întorcându-se zise gloatei care îi urmà: vouă vă zic, nici în Israel n'am găsit atâta credință,
10 Și trimișii întorcându-se acasă aflară sluga sănătoasă.
11 Și în ziua următoare se duse într'un oraș numit Naim; și mergeau împreună cu dânsul ucenici destui ai lui și gloată multă.
12 Iar când se apropie de poarta orașului, iată se aduceà afară un mort, fiu unic la muma lui, și ea însăși erà văduvă, și gloată destulă din oraș erà cu dânsa.
13 Și văzându-o Domnul i-se făcù milă de ea și îi zise: nu plânge.
14 Și apropiindu-se atinse coștigul, iar cei care-l duceau stătură. și el zise: tânăre, ție-ți zic, scoală-te.
15 Și mortul se ridică în sus și începù să vorbească, și-l dete mumei lui.
16 Iar pe toți îi cuprinse frică, și măriau pe Dumnezeu zicând că profet mare s'a ridicat între noi, și că Dumnezeu a cercetat pe poporul său.
17 Și ieși cuvântul acesta despre dânsul în toată Iudea și în toată împrejurimea.
18 Și duseră știre lui Ioan ucenicii săi despre toate acestea.
19 Și Ioan chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi trimise la Iisus zicând: tu ești acela care vine, sau pe altul să așteptăm?
20 Și venind la dânsul bărbații ziseră: Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine zicând: tu ești acela care vine, sau pe altul să așteptăm?
21 Și în ceasul acela vindecă pe mulți de boale și de răni și de duhuri rele, și anume la mulți orbi dăruì vedere.
22 Și răspunzând Iisus le zise: mergând spuneți lui Ioan ce văzurăți și auzirăți că orbii văd, schiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții se scoală, săracilor se binevestește:
23 Și fericit este cine nu se va fi smintit întru mine.
24 Iar după ce plecară trimișii lui Ioan, începù să vorbească către gloate despre Ioan: ce ați ieșit în pustie să vedeți? O trestie clătinându-se de vânt?
25 Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în vestminte moi? Iată cei care sunt în vestminte alese și în desfătare se află în case împărătești.
26 Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Adevăr zic vouă, și mai mult decât un profet.
27 Acesta este despre care s'a scris: „Iată eu trimit înaintea feței tale pe îngerul meu, care va găti calea ta înaintea ta.“
28 Zic vouă, dintre cei născuți de femei nimenea nu este profet mai mare decât Ioan, și cine este mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât dânsul.
29 Și auzind tot poporul și vameșii îndreptățiră pe Dumnezeu, botezați fiind ei cu botezul lui Ioan.
30 Dar fariseii și învățătorii de lege, nefiind botezați de dânsul, desființară în privința lor înșile hotărîrea lui Dumnezeu.
31 Deci cu cine voiu asemănà pe oamenii acestui neam? Și cu cine se aseamănă ei?
32 Se aseamănă cu copiii care stau în târg și strigă unii către alții și zic: v'am cântat din fluer și n'ați jucat, v'am cântat de jale și n'ați plâns.
33 Căci a venit Ioan Botezătorul nici pâne mâncând, nici vin bând, și ziceți: are demon.
34 A venit Fiul omului mâncând și bând și ziceți: iată om mâncător și băutor de vin, prietin al vameșilor și păcătoșilor.
35 Și s'a cunoscut de dreaptă înțelepciunea de către toți fiii ei.
36 Și unul dintre farisei îl rugă ca să mănânce împreună cu dânsul; și intrând în casa fariseului șezù la masă.
37 Și iată o femeie care erà în oraș o păcătoasă, înțelegând că șade la masă în casa fariseului, aducând un alabastru cu mir,
38 Și stând dinapoi lângă picioarele lui, plângând începù să ude cu lacrimi picioarele lui și le șterse cu părul capului ei, și sărută picioarele lui și le ungeà cu mir.
39 Văzând dar fariseul care-l chemase, vorbì întru sine zicând: acesta dacă ar fi profet, ar cunoaște cine și ce fel este femeia care îl atinge; căci este păcătoasă.
40 Și răspunzând Iisus zise către dânsul: Simone, am să-ți spun ceva. Iar el zise: Învățătorule, spune.
41 Un împrumutător cu dobândă aveà doi datorniei; unul îi datorà cinci sute de dinari, iar celalalt cincizeci.
42 Neavând ei să plătească, îi iertă pe amândoi; deci care dintre amândoi îl va iubi mai mult?
43 Răspunzând Simon zise: gândesc că acela căruia i-s'a iertat mai mult. Iar el îi zise: drept ai judecat.
44 Şi întorcându-se către femeie zise lui Simon: vezi această femeie? Îţi intraiu în casă, apă pentru picioarele mele nu dedeşi; dar aceasta cu lacrămi îmi udă picioarele şi cu părul capului ei le şterse.
45 Sărutare nu-mi dedeşi; dar aceasta de când întraiu nu încetă sărutându-mi picioarele.
46 Cu untdelemn nu-mi unseşi capul; dar aceasta cu mir îmi unse picioarele.
47 Deaceea zic ţie, iertate sunt păcatele ei cele multe, că mult a iubit; iar cui puţin i-se iartă, puţin iubeşte.
48 Şi îi zise: "iertate-ţi sunt păcatele.
49 Şi cei care şedeau împreună la masă începură să zică între dânşii: cine este acesta care iartă chiar păcate?
50 Şi zise către femeie: credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.