1 Şi după aceea el călătorià din oraş în oraş şi din sat în sat predicând şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu,
2 Şi cei doisprezece împreună cu dânsul, şi oarecare femei care fusese tămăduite de duhuri rele şi de boale, Maria care se numeşte Magdalena, dela care ieşise şapte demoni,
3 Şi Ioana femeia lui Chuza, îngrijitorul lui Irod, şi Susana şi altele multe, care îi ajutau din averea lor.
4 Dar când se adună gloată multă şi din cei care călătoreau la dânsul de prin oraşe zise în pildă:
5 Ieşit-a semănătorul, să semene sămânţa lui. Şi când semănă el o sămânţă căzù lângă cale, şi fù călcată, şi paserile cerului o mâncară.
6 Şi alta căzù jos pe piatră, şi crescând se uscă pentru că nu aveà umezeală;
7 Şi alta căzù în mijlocul spinilor, şi spinii crescând dimpreună o înăbuşiră;
8 Şi alta căzù pe pământul cel bun, şi crescând făcù rod însutit. Acestea zicând strigă; cine are urechi să asculte cu luare aminte.
9 Iar ucenicii săi îl întrebau ce ar fi pilda aceasta,
10 Şi el zise: vouă este dat să înţelegeţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca privind să nu vază şi auzind să nu priceapă.
11 Iar pilda este aceasta: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Iar cele de lângă cale sunt cei care auziră, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să fie mântuiţi.
13 Iar cele depe piatră sunt cei care când au auzit primesc cu bucurie cuvântul, dar aceştia n'au rădăcină, ci cred câtva timp, şi în timp de încercare se lapădă.
14 Iar ce căzù între spini, aceştia sunt care auziră, dar supuşi fiind la griji şi avuţie şi la plăcerile vieţii sunt înăbuşiţi şi nu fac rod deplin.
15 Iar ce căzù în pământ bun, aceştia sunt cei care după ce auziră cu inimă curată şi bună ţin cuvântul şi rodesc în răbdare.
16 Nimenea aprinzând lumânarea o acopere cu vas sau o pune supt pat; ci o pune în sfeşnic, pentru ca cei care întră să vază lumina.
17 Căci nu este ceva ascuns, care să nu fie dat pe faţă, nici n'a fost ceva ascuns care să nu fie cunoscut şi să nu vie la arătare.
18 Deci luaţi seamă cum auziţi; căci cine are, i-se va dà, şi cine nu are, se va luà dela dânsul şi ce gândeşte că are.
19 Şi venì la dânsul muma şi fraţii lui, şi nu puteau să se întâlnească cu dânsul din pricina gloatei.
20 Şi i-se aduse ştire că muma ta şi fraţii tăi steteau afară dorind să te vază.
21 Iar el răspunzând zise către dânşii: muma mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă şi fac cuvântul lui Dumnezeu.
22 Şi într'una din zile el întră într'un vas și ucenicii săi; și zise către dânșii: să trecem dincolo de lac; și plecară.
23 Iar mergând ei cu vasul, el adormì. Și se lăsă pe lac o furtună de vânt, și dânșii erau umpluți de valuri și steteau în primejdie.
24 Și venind la dânsul îl deșteptară zicând: Învățătorule, Învățătorule, suntem pierduți. Iar el deșteptându-se certă vântul și valul apei; și încetară și se făcù liniște.
25 Atuncia le zise: unde este credința voastră? Iar ei temându-se se mirară, zicând unii către alții; cine este oare acesta, pentru că poruncește chiar vânturilor și apei, și ascultă de dânsul?
26 Și veniră la uscat în ținutul Gherasenilor, care este în față dincolo de Galileea.
27 Iar ieșind el la uscat îl întâmpină un bărbat oarecare din oraș având demoni; și mult timp nu se îmbrăcase cu haină, și nu stà în casă ci în gropi de morminte.
28 Văzând dar pe Iisus și răcnind căzù la dânsul, și cu glas mare zise: ce ai cu mine Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu cel Preaînalt? Rogu-te nu mă munci.
29 Căci poruncià duhului necurat să iasă din om; pentru că de mulți ani îl târâse cu dânsul, și erà legat cu lanțuri și păzit în legături de picioare, dar rupând legăturile erà mânat de demon în pustii.
30 Și Iisus îl întrebă zicând: cum te numești? Și el zise: legiune, că mulți demoni întrase într'însul.
31 Și-l rugau ca să nu le poruncească să se ducă în abiz.
32 Și erà acolo o turmă de porci mulți păscând în munte; și-l rugară ca să le deà voie să între în aceia. Și le dete voie.
33 Iar demonii ieșind din om intrară în porci; și se repezì turma depe râpă în lac, și se înecă.
34 Și păzitorii văzând ce s'a întâmplat fugiră și vestiră in oraș și la țară.
35 Iar ei ieșiră să vază ce s'a întâmplat, și veniră la Iisus, și găsiră pe omul, din care ieșise demonii, îmbrăcat și întreg la minte stând la picioarele lui Iisus; și se temură.
36 Și cei care văzură le spuseră cum fù scăpat cel demonizat.
37 Și-l rugă toată mulțimea ținutului Gherasenilor ca să plece dela dânșii, pentru că erau cuprinși de frică mare; iar el întrând în vas se întoarse.
38 Și bărbatul din care ieșise demonii îl rugà ca să fie împreună cu dânsul; dar Iisus îl lăsă zicând:
39 Întoarce-te la casa ta, și spune câte ți-a făcut ție Dumnezeu. Și plecă, vestind prin tot orașul câte i-a făcut Iisus.
40 Și întorcându-se Iisus, gloata îl primì bine; căci toți îl așteptau.
41 Și iată venì un bărbat cu numele Iair, și el erà mai mare al sinagogei; și căzând la picioarele lui Iisus îl rugă ca să între în casa lui,
42 Că aveà o singură fată ca de doisprezece ani, și aceasta erà pe moarte. Și mergând el, gloatele îl înghesuiau.
43 Și o femeie fiind în curgere de sânge de doisprezece ani, care după ce mai cheltuise cu doctorii toată averea ei, nu putù fi tămăduită de nimeni,
44 Apropiindu-se de dinapoi atinse ciucurile vestmântului său, și îndată stătù curgerea sângelui ei.
45 Și Iisus zise: cine este care mă atinse? Și tăgăduind toți, zise Petru și cei împreună cu dânsul: Învățătorule, gloatele te împresoară și te strâmtorează, și zici cine mă atinse?
46 Dar Iisus zise: cineva mă atinse, căci eu simții puterea ieșită dela mine.
47 Iar femeia văzând că nu rămase ascunsă, tremurând venì și căzând la el, spuse înaintea poporului întreg pricina pentru care îl atinse, și cum fù îndată tămăduită.
48 Și el îi zise: fiică, credința ta te-a scăpat; du-te în pace.
49 Vorbind el încă vine cineva dela mai marele sinagogei zicând că a murit fiica ta; nu mai supără pe învățătorul.
50 Iar Iisus auzindu-i răspunse zicând: nu te teme, crede numai, și va fi scăpată.
51 Și după ce venì acasă nu lăsă pe nimenea să intre cu dânsul, decât numai pe Petru și pe Ioan, și pe Iacob și pe tatăl copilei și pe muma ei.
52 Iar toți plângeau și se jeliau de dânsa. Și el zise: Nu plângeți; n'a murit, ci doarme.
53 Dar ei îl luau în râs, știind că a murit.
54 Atuncia el dând afară pe toți și apucând mâna ei strigă zicând: copilă, deșteaptă-te.
55 Și se întoarse duhul ei și se sculă îndată, și poruncì a i-se dà să mănânce.
56 Și rămaseră uimiți părinții ei; iar el le poruncì să nu spue nimenui ce s'a făcut.