Eterniseed

Luca 9

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și chemând la sine pe cei doisprezece le dete putere și împuternicire peste toți demonii și să tămăduiască boale.

2 Și-i trimise să predice împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe bolnavi,

3 Și zise către dânșii: nu luați nimic pe cale, nici toag, nici traistă, nici pâne, nici argint, nici să nu aveți câte două vestminte,

4 Și în ce casă veți fi intrat, acolo rămâneți și deacolo ieșiți.

5 Și câți nu vă primesc pe voi, ieșind din acel oraș scuturați praful depe picioarele voastre spre mărturie împotriva lor.

6 Iar ei ieșind umblau din sat în sat binevestind și tămăduind pretutindenea.

7 Și auzì Irod tetrarhul toate ce se făceau, și erà în nedumerire despre ce se spuneà de către unii că Ioan s'a sculat dintre morți.

8 Iar de către alții că Ilie s'a arătat, și de către alții că s'a sculat un profet oarecare dintre cei vechi.

9 Și Irod zise: lui Ioan eu i-am tăiat capul; dar cine este acesta despre care aud astfel de fapte? Și căută să-l vază.

10 Și întorcându-se apostolii îi spuseră câte făcură. Și luându-i cu sine se duse la o parte la un oraș numit Betsaida.

11 Iar gloatele aflând îi urmară, și el primindu-i le vorbià despre împărăția lui Dumnezeu, și vindecà pe cei care aveau trebuință de tămăduire.

12 Și ziua începù a se înserà; atuncia venind la dânsul cei doisprezece îi ziseră: dă drumul gloatei, ca ducându-se în satele și în locurile dimprejur să poposească, și să afle de mâncare, pentru că aci suntem în loc pustiu.

13 Iar el zise către dânșii: dați-le voi să mănânce. Și ei ziseră: nu avem mai mult decât cinci pâni și doi pești, afară numai dacă ducându-ne noi vom fi cumpărat de mâncare la tot poporul acesta.

14 Și erau ca la cinci mii de bărbați. Dar el zise către ucenicii săi: așezați-i la masă cete de câte cincizeci.

15 Și ei făcură astfel și așezară pe toți la masă.

16 Iar el luând cele cinci pâni și cei doi pești, căutând spre cer le binecuvântă și frânse, și dete ucenicilor ca să deà în mâni la gloată.

17 Și mâncară și se săturară toți și se luă ce le rămase douăsprezece coșuri de fărâmituri.

18 Și când se rugà el singur ucenicii erau cu dânsul și-i întrebă zicând: cine zic gloatele că sunt eu?

19 Iar ei răspunzând ziseră: Ioan Botezătorul, iar alții Ilie, și alții că s'a sculat un profet oarecare dintre cei vechi.

20 Și le zise: dar voi cine ziceți că sunt eu? Și răspunzând Petru zise: Hristosul lui Dumnezeu.

21 Și certându-i poruncì să nu spună aceasta la nimeni,

22 Zicând că Fiul omului trebue să sufere multe și să nu fie primit drept bun de către bătrânii și mai marii preoților și cărturari, și să fie omorît, și a treia zi să învieze.

23 Și vorbià către toți: dacă voește cineva să vie după mine, să se lepede de sine și să ia crucea sa în fiecare zi, și să-mi urmeze.

24 Căci cine va fi voit să-și scape sufletul, îl va pierde; dar cine va fi pierdut sufletul său pentru mine, acesta îl va scăpà.

25 Pentru că ce-și folosește un om câștigând lumea întreagă, și pierzându-se pe sine însuși sau fiind păgubit?

26 Căci cine se va fi rușinat de mine și de cuvintele mele, de acesta se va rușinà Fiul omului, când va veni întru mărirea sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.

27 Și zic vouă: sunt într'adevăr unii din cei de față care nu vor gustà moarte până ce nu vor fi văzut împărăția lui Dumnezeu.

28 Și după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu sine pe Petru și pe Ioan și pe Iacob se sui pe munte ca să se roage.

29 Și când se rugà chipul feței lui se făcù altul, și îmbrăcămintea lui albă, strălucind.

30 Și iată vorbeau împreună cu dânsul doi bărbați, care erau Moise și Ilie,

31 Care arătându-se în mărire spuneau sfârșitul său pe care aveà să-l împlinească în Ierusalim.

32 Iar Petru și cei împreună cu dânsul erau îngreunați de somn; dar veghiând ei încă văzură mărirea lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu dânsul.

33 Și pe când se despărțeau ei dela dânsul, Petru zise către Iisus: Învățătorule, este bine ca noi să fim aici, și să facem trei colibi, una ție, și lui Moise una și una lui Ilie, neștiind ce vorbește.

34 Zicând el acestea se făcù un nour și-i umbrì; iar dânșii se înspăimântară când ei intrară în nour.

35 Și se făcù un glas din nour zicând: acesta este Fiul meu cel ales, ascultați de dânsul.

36 Și când se făceà glasul Iisus se află singur. Și ei tăcură și nu spuseră în acele zile nimenui nimic din cele ce văzuseră.

37 Iar în ziua următoare dându-se ei jos depe munte, îl întâmpină gloată multă.

38 Și iată un bărbat din gloată strigă zicând: Învățătorule, te rog, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el.

39 Și iată duhul îl apucă și deodată răcnește și îl scutură cu spumare, și abia se depărtează dela dânsul sdrobindu-l.

40 Și m'am rugat de ucenicii tăi ca să-l dea afară, dar nu putură.

41 Și Iisus răspunzând zise: o neam necredincios și sucit, până când voiu fi la voi și vă voiu îngădui? Adù aci pe fiul tău.

42 Dar pe când veneà la dânsul, îl scutură demonul și-l sguduì tare; iar Iisus certă duhul necurat, și tămădui pe copil și-l dete tatălui său.

43 Și toți rămaseră uimiți de mărirea lui Dumnezeu. Dar pe când toți se minunau de toate câte făceà, Iisus zise către ucenicii săi:

44 Puneți voi în urechile voastre cuvintele acestea: căci Fiul omului are să fie dat în mâni de oameni.

45 Dar ei nu înțelegeau rostul acesta, și erà ascuns față de dânșii, ca să nu-l priceapă; și se temeau ca să-l întrebe despre acest rost.

46 Și intră gând în ei, cine dintre dânșii ar fi mai mare.

47 Dar Iisus cunoscând gândul inimei lor, luând un copil îl puse lângă sine,

48 Și le zise: oricine va fi primit pe acest copil în numele meu, pe mine mă primește; și oricine mă va fi primit pe mine, primește pe cel care m'a trimis pe mine; căci cine este mai mic între voi toți, acesta este mare.

49 Și răspunzând Ioan zise: Învățătorule, știm pe unul care în numele tău dă afară pe demoni, și îl oprirăm, pentru că nu urmează împreună cu noi.

50 Dar Iisus zise către dânsul: nu opriți, căci cine nu este împotriva voastră, pentru voi este.

51 Și când fură împlinite zilele înălțării sale, și el însuși își îndreptă fața ca să meargă la Ierusalim.

52 Atuncia trimise vestitori înaintea feții sale. Și ei ducându-se întrară într'un oraș de Samariteni, ca să gătească pentru dânsul;

53 Și nu-l primiră, pentru că fața lui erà îndreptată spre Ierusalim.

54 Și văzând ucenicii săi Iacob și Ioan ziseră: Doamne, voești să zicem ca să se pogoare foc din cer și să-i mistuiască precum a făcut și Ilie?

55 Iar el întorcându-se îi certă. Și zise: nu știți ai cărui duh sunteți voi; căci Fiul omului n'a venit să piarză suflete de oameni, ci să scape.

56 Și se duseră intr'alt sat.

57 Și mergând ei, unul zise către dânsul pe cale: voiu urmà ție oriunde te vei fi dus.

58 Și Iisus îi zise: vulpile au vizuini și paserile cerului locuințe, însă Fiul omului n'are unde să-și plece capul.

59 Atuncia zise către un altul: urmează-mi. Iar el zise: Doamne, dă-mi voie ca mai întâiu ducându-mă să îngrop pe tatăl meu

60 Și el zise: lasă morții să îngroape pe morții lor, iar tu ducându-te dă știre în toate părțile de împărăția lui Dumnezeu.

61 Și un altul zise: îți voiu urmà ție, Doamne, dar mai întâiu dă-mi voie să las în rânduială pe cei care sunt în casa mea.

62 Iar Iisus zise către dânsul: nimenea punând mâna sa pe plug și uitându-se înapoi, nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.