Eterniseed

Maleahi 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi acum către voi, preoţilor, se îndreaptă îndemnul acesta:

2 De nu veţi ascultà, şi de nu veţi luà la inimă, De a dà onoare numelui meu, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Voiu trimite blestem preste voi, şi blestemàvoiu binecuvântarea voastră: Da, cu adevărat o voiu blestemà, Fiindcă nu luați îndemnul meu la inimă.

3 Iată, voiu afurisi sămânța voastră, Și vă voiu presărà noroiu în față, Ca noroiul jertfelor voastre la sărbători; Acesta va fi onoarea voastră!

4 Și veți cunoaște, că eu v'am trimis acest îndemn, Ca să rămână legământul meu încheiat cu Levi, Zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.

5 Legământul meu de viață și de pace erà cu dânsul; Și il dădusem, Pentru temerea, cu care se temeà de mine, Și pentru plecarea cu care se plecà înaintea numelui meu.

6 Legea adevărului erà în gura lui, Și fărădelege nu se aflà pe buzele lui; În pace și neprihănire a umblat cu mine, Și pe mulți i-a întors dela fărădelege.

7 Căci buzele preotului trebue să păzească cunoștința, Și din gura lui să se caute învățătura; Căci el este trimisul Domnului, Dumnezeului oștirilor.

8 Dar voi v'ați abătut din cale, Și pe mulți ați făcut să se împiedice în lege; Ați stricat legământul încheiat cu Levi, Zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.

9 Deaceea vă voiu face să fiți desprețuiți Și înjosiți înaintea poporului tot; După cum nu ați păzit căile mele, Ci în lege căutați la față.

10 Au nu toți un părinte avem? Au nu ne-a făcut același Dumnezeu? Dece dar suntem necredincioși unul altuia, Pângărind legământul părinților noștri?

11 Iuda este necredincios; În Israel și în Ierusalim se fac urîciuni; Căci Iuda pângărește templul Domnului, Pe care-l iubește, Și ià în căsătorie pe fiica unui zeu străin.

12 Domnul va stârpi bărbatul, care face acestea, Pe cel ce cheamă și pe cei ce-i răspunde, Din cortul lui Iacob, Și pe cel ce aduce daruri Domnului, Dumnezeului oștirilor.

13 Și al doilea mai faceți aceasta: Voi faceți ca altarul Domnului să fie aco- perit cu lacrimi, Cu plângeri și oftări, Așà că Domnul nu mai caută la dar, Și nu-l mai primește cu plăcere din mânile voastre.

14 Și tot voi ziceți: De ce? Pentru că Domnul este martor între tine și între femeia tinăreții tale, Către care ești necredincios, Deși este soția ta, și femeia, cu care ai încheiat legământ.

15 Nici unul nu ar face aceasta, De ar mai fi rămas în el măcar un pic de duh; Căci ce voește unul ca acesta? El cere o seminție dumnezeiască; Pentru aceea păziți duhul vostru, Ca să nu fiți necredincioși femeii tânăreții voastre!

16 Căci eu urăsc despărțenia, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, Și pe cel ce acopere silnicia cu vestmântul său, Zice Domnul, Dumnezeul oștirilor; Deci păziți duhul vostru, Și nu fiți necredincioși!

17 Voi osteniți pe Domnul cu vorbele voastre; Și mai ziceți: Cu ce l-am ostenit? În aceea, că ziceți: Fiecare ce face rău, Este plăcut în ochii Domnului, Și că el de dânșii are plăcere; Sau: „Unde este Dumnezeul judecății?“

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.