Eterniseed

Maleahi 3

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iată, eu trimit pe solul meu, Ca să gătească calea înaintea mea; Și deodată va intrà în templul său Domnul, pe care-l căutați, Solul legământului, pe care-l doriți; Iată, vine! zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.

2 Dar cine va puteà suferì ziua venirii lui, Și cine va puteà stà, când se va arătà? Căci el este ca focul topitorului, și ca leșia albitorului;

3 Cum șeade acela, și topește și lămurește argintul, Așà va lămurì el pe fiii lui Levi, Și ca aurul și argintul îi va curățì, Așà că vor aduce Domnului daruri îndreptate.

4 Și ia-răși va fi plăcut Domnului Darul lui Iuda și al Ierusalimului, Ca în zilele din vechime, Ca în anii de mai nainte.

5 Mă voiu apropià de voi la judecată, Și voiu fi martor iute pentru fermecători, Pentru adulteri, și pentru acei ce jură mincinos, și pentru cei ce opresc plata năimiților, a văduvelor și a orfanilor, și cari sucesc dreptul străinului: Dar nu se tem de mine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.

6 Căci eu, Domnul, nu mă schimb, Deaceea voi, fii ai lui Iacob, nu ați fost pierduți.

7 Din zilele părinților voștri, v'ați abătut, dela așezămintele mele, și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă către mine, și eu mă voiu întoarce către voi, Zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. Dar ziceți: În ce să ne întoarcem?

8 Au înșelă-va omul pe Dumnezeu? De căutați să mă înșelați. Dar ziceți: În ce te înșelăm? În zecimi și daruri.

9 Sunteți blestemați cu blestem: Căci căutați să mă înșelați, un popor întreg!

10 Aduceți toată zecimea, în casa tezaurului, Ca să fie bucate în casa mea, și cercați-mă cu aceasta, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Dacă nu vă voiu deschide ferestrile cerului, și de nu voiu vărsà preste voi binecuvântarea preste îndestul;

11 Și de nu voiu înfrânà pe cel mâncător pentru voi, Ca să nu vă strice fructul pământului vostru, Ca să nu mai fie neroditoare vița voastră în câmp, Zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.

12 Și vă vor fericì toate popoarele; Căci voi veți fi pământ dorit, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor;

13 Cuvintele voastre s'au înăsprit asupră-mi, zice Domnul; Și tot ziceți: Ce am vorbit asupra ta?

14 Ziceți: „Deșert este a servì pe Dumnezeu, și ce câștig este, că păzim cele de păzit ale lui, și că umblăm cu umilință înaintea Domnului, Dumnezeului oștirilor?“

15 Și acum fericim pe cei mândri, Și făcătorii de rele se înavuțesc, Și, deși blestemă pe Dumnezeu, scapă.

16 Totuși, când cei ce se tem de Domnul, vorbesc unul altuia, Domnul ascultă, și-i aude, și se scrie carte de amintire înaintea lui, Pentru cei ce se tem de Domnul, și gândesc la numele lui.

17 Și vor fi aceștia, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Tezaurul meu în ziua, pe care o pregătesc: Și-i voiu cruțà, Precum cruță bărbatul pe fiul său, care-i servește.

18 Și vă veți întoarce, și veți vedeà ce deosebire este, între cel drept și cel nelegiuit, Între cel ce servește lui Dumnezeu și cel ce nu-i servește.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.