Eterniseed

Marcu 10

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și sculându-se de acolo vine în ținutul Iudeii anume pe dincolo de Iordan; și iarăși se strâng gloate spre dânsul.

2 Și iarăși îi învăță, după cum aveà obiceiu. Și apropiindu-se fariseii îl întrebau dacă se cade bărbatului să lase femeia, ispitindu-l ei.

3 Iar el răspunzându-le zise: ce v'a rânduit Moise?

4 Iar ei ziseră: Moise dete voe să-i scrie carte de despărțire și să o lase.

5 Și Iisus le zise: în vederea învârto- șării inimii voastre vă scrise această poruncă.

6 Dar dela început de făptură „bărbat și femeie i-a făcut pe dânșii;

7 Deaceea va lăsà omul pe tatăl său și pe muma sa, și se va lipi de femeia sa.

8 Și vor fi cei doi un trup“, încât nu mai sunt doi ci un trup.

9 Deci ceeace Dumnezeu împreună, omul să nu despartă.

10 Și în casă iarăși îl întrebară ucenicii despre aceasta.

11 Iar el le zice: oricine va fi lăsat pe femeia sa și se va fi însurat cu alta, săvârșește adulter față cu dânsa;

12 Și dacă ea lăsând bărbatul ei se va fi măritat cu altul, săvârșește adulter.

13 Și aduceau la dânsul copiii, ca să-i atingă pe ei; dar ucenicii înfruntau pe cei care îi aduceau.

14 Iar Iisus văzând se mâhni adânc și le zise: lăsați copiii să vină la mine, nu-i opriți; căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.

15 Adevăr zic vouă, oricine nu va fi primit împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va întră într'însa.

16 Și îmbrățișându-i binecuvântă, punând mânile asupra lor.

17 Și ieșind el în cale, alergând unul și îngenunchiând înaintea lui îl întrebă: Învățătorule bune, ce să fac ca să moștenesc viața vecinică?

18 Iar Iisus îi zise: pentru ce mă numești bun? Nimenea nu este bun decât numai unul Dumnezeu.

19 Știi poruncile: „nu săvârși adulter, nu omorî, nu furà, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăți, cinstește pe tatăl tău și pe muma ta.“

20 Iar el îi zise: Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tănărețea mea.

21 Și Iisus uitându-se la el, îl iubi și-i zise: una îți lipsește: du-te, vinde toate câte ai și dă săracilor, și vei aveà comoară în cer; și vino urmează-mi,

22 Dar el mâhnindu-se de cuvântul acesta plecă întristat; căci aveà avuții multe.

23 Şi Iisus uitându-se împrejur zice ucenicilor săi: cât de greu vor intrà avuţii în împărăţia lui Dumnezeu.

24 Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele lui. Dar Iisus iarăşi răspunzând le zice: copii, cât de greu este a intrà în împărăţia lui Dumnezeu aceia care se încred în avuţii.

25 Mai lesne este pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un avut să între în împărăţia lui Dumnezeu.

26 Iar ei se înfiorară mai mult zicând între dânşii: şi cine poate fi mântuit?

27 Iar Iisus uitându-se la dânşii zise: la oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; căci tot este cu putinţă la Dumnezeu.

28 Şi Petru începù a-i zice: iată noi lăsarăm tot, şi ţi-am urmat ţie.

29 Atuncia răspunzând Iisus zise: adevăr zic vouă, nu este nimenea care lasă casă sau fraţi sau surori sau mumă sau tată sau femeie sau copii sau ţarine pentru mine şi pentru evanghelie,

30 Dacă nu va fi luat însutit acum în timpul acesta case şi fraţi şi surori şi mume şi copii şi ţarine printre urmăriri, şi în veacul viitor viaţă vecinică.

31 Mulţi dar fiind întâiu vor fi în urmă, şi cei din urmă vor fi întâiu. A treia vestire a patimilor.

32 Şi ei erau pe cale mergând în sus la Ierusalim, şi Iisus mergeà înaintea lor, şi erau uimiţi, iar cei care urmau se temeau. Şi luând la sine iarăşi pe cei doisprezece începù a le spune cele ce erau să i-se întâmple,

33 Că iată mergem în sus la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat mai marilor preoţilor şi cărturarilor, şi îl vor osândì la moarte, şi-l vor dà în mâna păgânilor,

34 Şi-l vor batjocuri, şi-l vor scuipà, şi-l vor biciui, şi-l vor omorî, dar după trei zile se va sculà. Fiii lui Zebedeu.

35 Şi vin la dânsul Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, zicându-i: Învăţătorule, voim să ne faci ceeace vom cere dela tine.

36 Iar el le zise: ce voiţi ca eu să vă fac?

37 Iar ei ziseră: dă-ne să şedem unul de-a dreapta ta, şi altul de-a stânga ta în mărirea ta.

38 Dar Iisus le zise: nu ştiţi ce cereţi, Puteţi beà paharul pe care îl beau eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care mă botez eu?

39 Şi ei îi ziseră: putem. Iar Iisus le zise: paharul pe care îl beau eu îl veţi beà, şi cu botezul cu care mă botez eu veţi fi botezaţi;

40 Dar a şedeà de-a dreapta mea sau de-a stânga nu este al meu a dà, ci se va dà acelora pentru care s'a gătit.

41 Şi auzind cei zece începură a se mâhnì adânc asupra lui Iacob şi Ioan.

42 Şi chemându-i la sine Iisus le zice: ştiţi că cei care se par a domnì preste păgâni îi stăpânesc pe aceştia, şi cei mari ai lor întrebuinţează puterea asupra lor.

43 Dar nu astfel este între voi; ci care ar voì să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru,

44 Şi care ar voì să fie întâiu între voi, va fi sluga tutulor;

45 Căci şi Fiul omului n'a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să deà sufletul său preţ de răscumpărare pentru mulţi. Bartimeu.

46 Şi ei vin la Ierichon, şi pornind el dela Ierichon şi ucenicii lui şi gloată multă, şedeà lângă cale un orb cerşitor, Bartimeu fiul lui Timeu.

47 Şi auzind că este Iisus Nazareanul, începù a strigà şi a zice: Fiule al lui David, Iisuse, fie-ţi milă de mine.

48 Şi-l înfruntau mulţi ca să tacă; dar el cu mult mai tare strigà: Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine.

49 Şi stând Iisus zise: chemaţi-l. Şi ei chemară pe orb zicându-i: îndrăzneşte; scoală, te cheamă.

50 Iar el aruncând la o parte vestmântul său, sărind venì la Iisus.

51 Şi răspunzând Iisus îi zise: ce voeşti să-ţi fac? Iar orbul îi zise: Rabuni, să văz.

52 Şi Iisus îi zise: du-te; credinţa ta te-a scăpat. Şi îndată văzù, şi îi urmă pe cale.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.