1 Şi ᵃ plecând el din templu, unul dintre ucenicii săi îi zice: Învăţătorule, vezi ce fel de pietrii şi ce fel de clădiri!
2 Şi Iisus răspunzându-i zise: vezi aceste clădiri mari? ᵇ Nu va fi lăsată piatră preste piatră care să nu fie desfăcută.
3 Şi stând el pe muntele maslinilor în faţa templului, îl întrebau la o parte Petru şi Iacob şi Ioan şi Andreiu:
4 ᶜ Spune nouă, când vor fi acestea? Şi care va fi semnul, când acestea au să fie împlinite toate?
5 Iar Iisus răspunzând începù a le zice: ᵈ vedeţi să nu vă amăgească cineva.
6 Mulţi vor veni pe numele meu zicând că eu sunt, şi pe mulţi vor amăgì.
7 Iar când veţi fi auzit răsboaie şi ştiri de răsboaie, nu vă spăimântaţi; căci trebue să fie; dar nu este încă sfârşitul.
8 Căci se va ridicà neam preste neam şi împărăţie preste împărăţie; şi vor fi cutremure pe alocurea, şi vor fi foamete şi turburări; ᵉ început de durere vor fi acestea.
9 Voi fluăţi seamă de voi înşivă căci vă vor dà la sinedrii şi în sinagogi veţi fi bătuţi şi înaintea stăpânitorilor şi împăraţilor veţi stà pentru mine, spre mărturie lor.
10 Şi ᵍ evanghelia trebue mai întâiu să fie predicată la toate neamurile.
11 Şi ʰ când vă duc cei care vă dau, nu îngrijiţi mai nainte ce să vorbiţi, ci vorbiţi aceea ce va fi dat vouă în acel ceas; pentru că nu sunteţi voi care vorbiţi ⁱ ci Duhul Sfânt.
12 Şi j va dà la moarte frate pe frate şi tată pe fiu; şi se vor sculà fiii asupra părinţilor şi-i vor omorî pe ei.
13 Şi veţi fi urîţi de toţi pentru numele meu; dar l cel care rabdă până în sfârşit, acesta se va mântui.
14 Iar m când veţi fi văzut „groaza pustiirii,“ — n ce s’a zis de Daniel profetul — stând unde nu trebue, cine citeşte să înţeleagă, o atunci care sunt în Iudea să fugă la munţi,
15 Iar care este pe casă să nu se deà jos, nici să nu intre ca să ià ceva din casa lui;
16 Şi care este la câmp să nu se întoarcă înapoi, ca să ià vestmântul lui.
17 Vai dar celor care au în pântece şi celor care dau ţâţă în zilele acelea.
18 Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna;
19 Căci vor fi zilele acelea suferinţă, aşà cum n’a fost până acum dela începutul de făptură, pe care a făcut-o Dumnezeu, şi nici nu va fi.
20 Şi dacă Domnul n’ar fi scurtat zilele, n’ar scăpà nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat zilele.
21 Şi atuncia dacă vă va zice cineva: iată aci este Hristosul, sau iată colo, nu credeţi.
22 Căci se vor ridicà Hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni, spre a duce în rătăcire, dacă se poate, chiar pe cei aleşi.
23 Dar s voi luaţi seamă; iată v’am spus dinnainte toate.
24 Şi în zilele acelea, după suferinţa aceea, soarele va fi întunecat şi luna nu va dà lumina ei.
25 Şi stelele vor fi căzând din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi sguduite.
26 u Şi atuncia vor vedeà pe Fiul omului venind în nouri cu putere multă şi mărire.
27 Şi atuncia va trimite pe îngerii săi şi va adunà pe aleşii săi din cele patru vânturi, dela cea mai depărtată margine de pământ până la cea mai depărtată margine de cer.
28 Învăţaţi asemănarea dela smochin. Când ramura lui este fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că aproape este vara;
29 Astfel şi voi, când veţi fi văzut acestea făcându-se, cunoaşteţi că et este aproape lângă uşi.
30 Adevăr zic vouă că nu va trece neamul acesta, până când să fie toate acestea.
31 Cerul şi pământul vor trece, dar x cuvintele mele nu vor trece.
32 Iar despre ziua aceea sau ceas nimeni nu ştie, nici îngerii în cer, nici Fiul, fără numai Tatăl.
33 Luaţi aminte, priveghiaţi, şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când este timpul nemerit.
34 Ca un om ducându-se departe, lăsând casa sa şi dând slugilor sale putere, şi fiecăruia lucrul lui, şi porunci portarului să vegheze.
35 Deci veghiaţi, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei, seara sau la miezul nopţii sau la cântatul cocoşului sau dimineaţa;
36 Ca nu venind pe neaşteptate să vă afle durmind.
37 Iar ce zic vouă, zic tutulor, veghiaţi.