Eterniseed

Marcu 14

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iar a după două zile erau Paştile şi azimele; şi mai marii preoţilor şi cărturarii căutau cum punând ei mâna pe el prin amăgire să-l omoare.

2 Căci ziceau: nu în sărbătoare, ca să nu fie turburare a poporului.

3 Şi fiind în Betania în casa lui Simon leprosul, şezând el la masă venì o femeie având un alabastru cu mir foarte scump de nard adevărat; şi spărgând alabastrul turnă pe capul lui.

4 Şi erau unii mâhnindu-se adânc între dânşii şi zicând: pentru ce s’a făcut această pierdere a mirului?

5 Căci se puteà vinde acest mir preste trei sute de dinari şi să se deà săracilor; şi erau mănioşi pe dânsa.

6 Iar Iisus zise: lăsaţi-o, pentru ce îi faceţi supărare? A făcut un lucru bun pentru mine.

7 Fiind că c pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi când voiţi puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.

8 Ea făcù ce putù; apucă mai nainte să-mi ungă corpul spre îmmormântare.

9 Adevăr zic vouă, în toată lumea oriunde va fi predicată evangelia, se va spune și ce a făcut aceasta spre amintirea ei.

10 Și Iuda Iscariotu, unul din cei doisprezece, se duse la mai marii preoților ca să-l deà lor în mâni.

11 Iar ei auzind se bucurară și făgăduiră să-i deà argint; și el căutà cum să-l deà la timp nimerit în mânile lor.

12 Și în cea dintăiu zi a azimelor, când ei înjunghiau mielul de Paști, ucenicii săi îi zic: unde voești ducându-ne să-ți gătim ca să manânci Paștile?

13 Și trimite pe doi dintre ucenicii săi și le zice: mergeți în oraș, și va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați lui

14 Și spuneți stăpânului casei, unde va fi întrat el, că Învățătorul zice: unde este pentru mine casa de oaspeți, în care să mănânc Paștile cu ucenicii mei?

15 Și el însuși va arătà vouă o încăpere mare sus gătită cu așternut; și acolo gătiți pentru noi.

16 Și ucenicii ieșiră și veniră în oraș și gătiră după cum le-a spus; și gătiră Paștile.

17 Și făcându-se seară, vine cu cei doisprezece

18 Și stând ei la masă și mâncând, Iisus zise: adevăr zic vouă că unul dintre voi mă va dà prins, cel care mănâncă cu mine.

19 Iar ei începură a se întristà și a-i zice unul câte unul: nu cumva sunt eu?

20 Iar el răspunzând le zise: unul din cei doisprezece, care întinge cu mine în vasul de mâncare.

21 Că într'adevăr Fiul omului se duce după cum este scris despre dânsul; dar vai de omul acela prin care Fiul omului este dat prins; bine ar fi pentru el dacă nu s'ar fi născut omul acela.

22 Și mâncând ei, Iisus luând pâne, binecuvântând frânse, apoi le dete și zise: luați, mâncați; acesta este trupul meu.

23 Și luând paharul mulțumind le dete, și beură din el toți.

24 Și le zise: acesta este sângele meu al legii noi, el se varsă pentru mulți.

25 Adevăr zic vouă că nu voiu mai beà din rodul viței până în ziua aceea, când îl voiu beà nou în împărăția lui Dumnezeu.

26 Și după ce cântară lăudări, ieșiră la muntele maslinilor.

27 Și le zice Iisus că toți vă veți sminti în mine în noaptea aceasta; căci scris este: „bate-voiu păstorul și se vor împrăștia oile.“

28 Dar după învierea mea, voiu merge înainte de voi în Galilea.

29 Iar Petru îi zise: chiar dacă toți se vor sminti, totuși eu nu.

30 Și Iisus îi zice: adevăr zic ție că tu azi în noaptea aceasta, mai nainte de-a fi cântat de două ori cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori.

31 Iar el mai tare ziceà: dacă ar trebui ca să mor împreună cu tine, nu te voiu tăgădui. Asemenea și toți ziceau.

32 Și vin la un loc al cărui nume este Ghetsemane, și zice ucenicilor săi: stați aci până mă voiu rugà.

33 Și ià cu sine pe Petru și pe Iacob și pe Ioan, și începù a se întristà și a se turburà adânc.

34 Și le zice: întristat foarte este sufletul meu până la moarte; rămâneți aci și vegheați.

35 Și mergând puțin mai nainte căzù la pământ și se rugă că dacă este cu putință să treacă dela el ceasul

36 Și ziceà: Aba, Tată, tot iți este cu putință; dă la o parte dela mine acest pahar, însă nu ce voesc eu, dar ce tu voești.

37 Și vine și îi află durmind, și îi zice lui Petru: Simone dormi? Nu avuși tărie să veghezi un ceas?

38 Vegheați și vă rugați, ca să nu întrați în ispită. Într'adevăr duhul este nepregetător, dar trupul neputincios.

39 Și iar ducându-se se rugă zicând același cuvânt.

40 Și venind iarăși îi găsi durmind; căci ochii lor erau cu totul îngreunați, și nu știau ce să-i răspundă.

41 Și vine de-a treia oară și le zice: durmiți deacum și odihniți-vă este destul; a sosit ceasul, iată Fiul omului este dat în mânile păcătoșilor.

42 Sculați-vă să mergem; iată s'a apropiat cel care mă dă prins.

43 Și îndată, vorbind el încă vine dela mai marii preoților și dela cărturari și bătrâni Iuda Iscariotul, unul dintre cei doisprezece, și cu dânsul gloată multă cu spade și lănci.

44 Iar cel care aveà să-l deà prins pe dânsul, dase un semn învoit zicând: pe care îl voiu fi sărutat, el este; puneți mâna pe dânsul și duceți-l cu pază bună;

45 Și venind, îndată apropiindu-se de dânsul zice: Rabi, și îl sărută.

46 Iar ei puseră mânile pe dânsul și-l apucară.

47 Iar unul dintre cei care steteau pe lângă dânsul trăgând spada lovì pe sluga arhiereului și-i tăie urechea.

48 Și răspunzând Iisus le zise: ca la un tâlhar ați ieșit cu spade și lănci să mă prindeți?

49 În fiecare zi eram la voi învățând în templu, și nu m'ați apucat; dar se face ca să fie împlinite scripturile.

50 Și lăsându-l toți fugiră.

51 Și un tânăr oarecare îi urmà împreună, înfășurat fiind pe corpul gol cu un vestmânt de pânză, și ei il prind;

52 Dar el lăsând vestmântul de pânză fugì gol dela ei.

53 Și duseră pe Iisus la arhiereu, și se adună toți mai marii preoților și bătrânii și cărturarii.

54 Și Petru îl urmà de departe până în lăuntru în curtea arhiereului, și ședeà împreună cu slujitorii și se încălzea la foc.

55 Iar mai marii preoților și tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie spre a-l omorî, și nu aflau.

56 Căci mulți mărturisau mincinos împotriva lui, și mărturiile nu se potriveau.

57 Și unii sculându-se mărturiseau mincinos împotriva lui zicând:

58 Că noi l-am auzit zicând că eu voiu dărâmà templul acesta care este făcut de mâni, și în trei zile voiu clădì altul nefăcut de mâni.

59 Și nici așa nu se potrivià mărturia lor.

60 Și sculându-se arhiereul în mijloc întrebă pe Iisus zicând: nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?

61 Dar el tăceà și nu răspunse nimic. Arhiereul iarăși îl întrebă și-i zice: tu ești Hristosul, fiul celui binecuvântat?

62 Iar Iisus zise: eu sunt, și veți vedeà pe Fiul omului stând de-a dreapta puterii și venind între nourii cerului.

63 Iar arhiereul sfâșiind vestmintele sale zice: ce mai avem trebuință de martori?

64 Ați auzit defaimarea; ce vi se pare vouă: Iar ei toți îl osândiră că este vinovat de moarte.

65 Și unii începură a-l scuipà și a-i acoperì fața și a-l pălmui și a-i zice: profețește, și slujitorii îl primiră în bătăi cu nuele.

66 Și Petru fiind jos în curte, vine una dintre slujnicele arhiereului,

67 Și văzând pe Petru încălzindu-se, uitându-se la el zice: și tu erai cu Iisus Nazareanul.

68 Dar el tăgăduì zicând: nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și ieși afară înaintea curții; și cântă cocoșul.

69 Și slujnica văzându-l începù iar să zică celor care steteau aci că și acesta este dintre ei.

70 Dar el iar tăgăduì. Și preste puțin cei care steteau aci iar ziseră lui Petru: cu adevărat ești dintre ei; căci ești și Galileu; și vorbirea ta se aseamănă.

71 Iar el începù a se dà anatema și a se jurà că nu știu pe omul acesta de care vorbiți.

72 Și îndată de-a doua oară cântă cocoșul. Și Petru își aduse aminte de cuvântul cum îi zisese Iisus că mai nainte de-a fi cântat cocoșul de două ori, mă vei tăgădui de trei ori; și gândindu-se plângeà.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.