Eterniseed

Marcu 3

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și intră iar în sinagogă, și erà acolo un om având mâna uscată;

2 Și îl pândeau dacă îl tămăduește sâmbăta, ca să-l învinuiască.

3 Și zice omului care aveà mâna uscată: treci în mijloc.

4 Și zice lor: se cuvine sâmbăta a face bine sau a face rău, a scăpà un suflet sau a omorî? Iar ei tăceau.

5 Și privindu-i cu mânie, totdeodată întristându-se de învârtoșarea inimei lor, zice omului întinde mâna. Și întinse, și se făcù sănătoasă mâna lui.

6 Și ieșind fariseii se sfătuiră îndată împreună cu Irodianii împotriva lui, ca să-l pearză.

7 Dar Iisus se depărtă cu ucenicii săi spre mare, și-i urmă mulțime mare din Galilea și din Iudea.

8 Și din Ierusalim și din Idumea și de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime mare, auzind câte făceà, veniră la dânsul.

9 Și zise ucenicilor săi că din pricina gloatei să fie la îndemână pentru dânsul o luntre, ca să nu-l strâmtoreze;

10 Căci tămăduì mulți încât năvăleau spre dânsul, ca să-l atingă, câți aveau răni.

11 Și duhurile necurate, când îl zăreau, cădeau la picioarele lui și strigau zicând că tu ești Fiul lui Dumnezeu.

12 Și-i certà mult, ca să nu-l deà pe față.

13 Apoi se duce sus pe munte și chemă la sine pe care voì el însuși,

14 Și ei veniră la dânsul. Și făcù doisprezece ca să fie cu dânsul, și ca să-i trimită să predice

15 Și să aibă putere a tămăduì boalele și a scoate afară pe demoni,

16 Și făcù doisprezece, și puse lui Simon nume Petru;

17 Și pe Iacob al lui Zebedeu și pe Ioan fratele lui Iacob, și le puse nume Boanerghes adecă fii ai tunetului;

18 Și pe Andreiu și pe Filip și pe Bartolomeu și pe Mateiu și pe Toma și pe Iacob al lui Alfeu și pe Tadeu și pe Simon Cananeul

19 Și pe Iuda Iscariotu, care îl și dete prins.

20 Apoi vine acasă, și iarăși se adună gloată, încât ei nu puteau nici pâne să mănânce.

21 Și auzind ai săi veniră ca să-l apuce, căci ziceau că și-a ieșit din fire.

22 Iar cărturarii care veniră dela Ierusalim ziceau că are pe Beelzebul, și că prin stăpânul demonilor scoate afară pe demoni.

23 Și chemându-i la sine le ziceà în pilde: cum poate satan să scoată afară pe satan?

24 Și dacă o împărăție se va fi desbinat în sine, aceea împărăție nu poate stà.

25 Și dacă o casă se va fi desbinat în sine, aceea casă nu va puteà stà.

26 Și dacă satan s'a sculat asupra sa, s'a desbinat, și nu poate stà, ci are sfârșit.

27 Dar nimeni nu poate întrând în casa celui tare să răpească sculele lui, dacă nu va fi legat mai întâiu pe cel tare, și atunci îi va prădà casa.

28 Adevăr zic vouă că toate păcatele vor fi iertate fiilor oamenilor și defaimările, câte vor fi rostit ei;

29 Dar cine va fi rostit defaimare împotriva duhului sfânt, nu are iertare în veci, ci vinovat va fi de păcat vecinic.

30 Pentru că ziceau: are duh necurat.

31 Atuncia vin muma lui și frații lui, și stând afară trimiseră la dânsul chemându-l.

32 Și gloata stà împrejurul lui, și-i zic unii: iată muma ta și frații tăi și surorile tale afară te caută.

33 Și răspunzând le zice: cine este muma mea și frații mei?

34 Și privind la cei care ședeau împrejurul lui zice: iată muma mea și frații mei.

35 Cine va fi făcut voia lui Dumnezeu, acesta este fratele meu și soră și mumă.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.