Eterniseed

Marcu 4

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și începù iarăși să învețe lângă mare. Și se adună la dânsul gloată foarte multă, încât el intră în vas ca să șeadă pe mare, și toată gloata erà pe uscat lângă mare.

2 Și-i învăță mult în pilde, și le ziceà în învățătura sa:

3 Ascultați, Iată ieși sămănătorul să semene.

4 Și se întâmplă când semănà, o sămânță căzù lângă cale, și veniră paserile și o mâncară.

5 Și alta căzù pe loc pietros, unde nu aveà pământ mult, și îndată răsări pentru că nu aveà pământ adânc;

6 Și când răsări soarele fù arsă de arșiță, și pentru că nu aveà rădăcină se uscă.

7 Iar alta căzù între spini, și crescură spinii și o înăbușiră, și nu dete rod.

8 Și altele căzură pe pământul cel bun, și deteră rod înălțându-se și crescând, și făcù una treizeci și alta șasezeci și alta o sută.

9 Și zise: cine are urechi, să asculte cu luare aminte.

10 Și când fù singur, îl întrebară despre pilde cei care erau pe lângă dânsul împreună cu cei doisprezece.

11 Și le zise: vouă este dat a înțelege taina împărăției lui Dumnezeu; iar pentru cei din afară tot se face în pilde

12 Ca privind să privească și să nu vază, și auzind să auză și să nu priceapă, ca nu cumva să se întoarcă și să li-se ierte păcatele.

13 Și le zice: nu știți pilda aceasta, și cum veți înțelege toate pildele?

14 Sămănătorul samănă cuvântul.

15 Iar aceștia sunt cei de lângă cale unde se samănă cuvântul, și când vor fi auzit, îndată vine satana și ià cuvântul cel sămânat într'înșii.

16 Și aceștia de asemenea sunt cei sămânați pe loc pietros, care când vor fi auzit cuvântul îndată îl primesc cu bucurie

17 Dar n'au rădăcină în sine, ci sunt până la un timp, apoi când este strâmtorare sau prigonire pentru cuvânt îndată se smintesc.

18 Și alții sunt cei sămânați între spini, aceștia sunt cei care auziră cuvântul

19 Dar grijile veacului și amăgirea avuției și poftele de altele întrând înăbușesc cuvântul și se face neroditor.

20 Și aceia sunt cei sămânați pe pământul cel bun, care aud cuvântul și primesc, și fac rod unul treizeci și altul șasezeci și altul o sută.

21 Și le zise ca nu cumva vine lumânarea ca să fie pusă supt obroc sau supt pat? Oare nu vine ca să fie pusă în sfeșnic?

22 Căci nu este ceva ascuns, care să nu fie dat pe față; nici n'a fost ceva ascuns decât ca să vie la arătare.

23 Dacă cineva are urechi, să asculte cu luare aminte.

24 Și zise lor: luați aminte ce auziți. Cu măsura cu care măsurați, vi-se va măsură și vi-se va potrivì

25 Căci cine are, i-se va dà; și cine nu are, și ce are se va luà dela dânsul.

26 Și zise: astfel este împărăția lui Dumnezeu, precum un om aruncă sămânța în pământ,

27 Apoi doarme și se scoală noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește, cum el însuși nu știe.

28 Pământul dela sine rodește, mai întâiu paiu verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.

29 Iar când rodul este făcut, îndată trimite secerea, că a sosit secerișul.

30 Și zise: cum să asemănăm împărăția lui Dumnezeu, sau în ce pildă s'o înfățișăm?

31 Este asemenea unui grăunte de muștar, care când se samână în pământ este sămânță mai mică decât toate semințele depe pământ,

32 Dar când s'a sămânat, crește și se face mai mare decât toate legumele, și face ramuri mari, încât paserile cerului pot locuì sub umbra lui.

33 Și în multe pilde de felul acesta le vorbià cuvântul, după cum puteau să auză;

34 Și fără pildă nu le vorbià, dar ucenicilor săi la o parte lămurià tot.

35 Și făcându-se seară în aceea zi le zice: să trecem dincolo.

36 Și lăsând ei gloata îl iau cu dânșii cum erà în vas, și erau și alte vase cu dânsul.

37 Și se făcù o furtună mare de vânt, și valurile se prăvăliau preste vas, încât acum erà să se umple vasul.

38 Și el erà dormind pe căpătâiu în partea din urmă a vasului; și îl deșteaptă și îi zic: Învățătorule, nu-ți este grije că pierim?

39 Și sculându-se, certă vântul și zice mării: taci, fii liniștită. Și se potolì vântul, și se făcù liniște mare.

40 Și zise lor: pentru ce sunteți așa fricoși? Cum nu aveți credință?

41 Și se temură cu temere mare, și ziceau între dânșii: cine este dar acesta, că și vântul și marea ascultă de dânsul?

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.