Eterniseed

Marcu 5

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și veniră în cealaltă parte a mării, în ținutul Gherasenilor.

2 Și ieșind el din vas, îndată îi ieși înainte din gropi de morminte un om cu duh necurat,

3 Și care aveà locuința în gropi de morminte, și nimeni nu mai puteà să-l lege nici chiar cu lanțuri,

4 Pentru că de multe ori el fusese legat cu legături de picioare și cu lanțuri, dar lanțurile fură rupte de el și legăturile de picioare sfărâmate în bucăți, și nimeni nu aveà putere să-l supue;

5 Și totdeauna noaptea și ziua în gropi de morminte și în munți erà strigând și lovindu-se cu pietri.

6 Și văzând pe Iisus de departe alergă și i-se plecă,

7 Și strigând cu glas mare zice; ce ai cu mine, Iisuse, Fiule a lui Dumnezeu cel preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă munci.

8 Căci îi ziceà: ieși, duh necurat din omul acesta.

9 Și-l întrebă: cum te numești? Iar el îi zice: mă numesc legiune, că mulți suntem.

10 Și-l rugă foarte ca să nu-i trimită afară din ținutul acela.

11 Iar acolo lângă munte erà păscând o turmă mare de porci;

12 Și-l rugară toți demonii zicând: trimite-ne între porci, ca să intrăm într'înșii.

13 Și le dete voe. Și ieșind duhurile necurate intrară în porci, și turma se repezì depe râpă în mare, ca la două mii, și se înecară în mare.

14 Și cei care îi pășteau fugiră și vestiră în oraș și la țară; și veniră să vază ce s'a întâmplat.

15 Și vin la Iisus, și văd pe demonizatul, care avusese legiunea, stând îmbrăcat și întreg la minte, și se temură.

16 Și cei care văzură le spuseră cum s'a întâmplat cu demonizatul și despre porci.

17 Și începură a-l rugà ca să plece din ținutul lor.

18 Şi suindu-se el în vas îl rugă cel care a fost demonizat ca să fie cu dânsul.

19 Dar Iisus nu-l lăsă, ci-i zice: du-te la casa ta la ai tăi, şi vesteşte-le câte ţi-a făcut ţie Domnul, şi cum avù milă de tine.

20 Şi se duse şi începù a vestì în Decapole câte i-a făcut Iisus; şi toţi se mirau.

21 Şi trecând Iisus în vas iarăşi de cealaltă parte, se adună gloată multă la dânsul, şi era lângă mare.

22 Şi iată vine unul dintre mai marii sinagogei, anume Iair, şi văzându-l cade la picioarele lui,

23 Şi-l roagă foarte, zicând că fiica mea este pe moarte, ca venind să pui mânile preste ea, ca să fie scăpată şi să trăească.

24 Şi plecă cu dânsul; şi gloată multă îi urmă, şi-l strâmtorà.

25 Şi o femeie fiind în curgere de sânge de doisprezece ani,

26 Şi suferind multe dela mulţi doctori şi cheltuind tot ce aveà, şi nefolosind nimic ci mergând spre mai rău,

27 Auzind cele despre Iisus, venind în gloată dinapoi, atinse vestmântul lui;

28 Căci ziceà, că dacă voiu fi atins numai vestmintele lui, voiu fi scăpat.

29 Şi îndată fù secat izvorul sângelui ei, şi simţì în corpul ei că este vindecată de rană.

30 Şi îndată Iisus cunoscând în sine puterea ce ieşì din el, întorcându-se în gloată zise: cine îmi atinse vestmintele?

31 Iar ucenicii săi îi ziseră, vezi gloata care te strâmtorează şi zici: cine mă atinse?

32 Şi se uità împrejur să vază pe care făcù aceasta.

33 Iar femeia temându-se şi tremurând, ştiind ce i-se întâmplase, venì şi căzù înaintea lui, şi-i spuse tot adevărul,

34 Iar el îi zise: fiică, credinţa ta te-a scăpat; mergi în pace, şi fii sănătoasă de rana ta.

35 Vorbind el încă vin unii dela mai marele sinagogei zicând că fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?

36 Iar Iisus neluând în seamă cuvântul vorbit zice către mai marele sinagogei: nu te teme, crede numai.

37 Şi nu lăsă pe nimenea cu dânsul să îi urmeze împreună decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan fratele lui Iacob,

38 Şi vin la casa mai marelui sinagogei, şi vede sgomot şi pe cei care plângeau şi se văitau foarte,

39 Şi intrând înlăuntru le zise: pentru ce faceţi sgomot şi plângeţi? Copila n'a murit, ci doarme,

40 Dar ei îl luau în râs. Apoi dând afară pe toţi ià cu sine pe tatăl copilei şi pe muma ei şi pe cei împreună cu dânsul, şi întră unde erà copila.

41 Şi apucând mâna copilei îi zice: Talita, cumi, ceea ce însemnează: copilă, — ţie zic —, scoală-te.

42 Şi îndată se sculă copila şi umblà; căci erà de doisprezece ani; şi ei se uimiră îndată cu uimire mare.

43 Şi le poruncì mult ca nimeni să nu ştie de aceasta; şi zise să i-se deà ei să mănânce.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.