Eterniseed

Marcu 9

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi zise lor: adevăr zic vouă că sunt unii din cei de faţă care nu vor gustà moarte până ce nu vor fi văzut împărăţia lui Dumnezeu venită întru putere.

2 Şi după şase zile Iisus ià cu sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi-i duce pe dânşii pe un munte înalt, singuri la o parte.

3 Şi se schimbă la faţă înaintea lor; şi vestmintele lui se făcură strălucitoare foarte albe, cum înălbitor pe pământ nu poate înălbì astfel.

4 Şi li se arătă lor, Ilie împreună cu Moise, şi vorbiau împreună cu Iisus.

5 Şi începând Petru zice lui Iisus: Rabi, este bine ca să fim aici, şi să facem trei colibi, ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una.

6 Căci nu ştià ce să răspundă, fiindcă erau plini de spaimă.

7 Şi se făcù un nour umbrindu-i pe dânşii, şi fù un glas din nour zicând: acesta este Fiul meu cel iubit; ascultaţi de dânsul.

8 Și deodată privind ei împrejur nu văzură pe nimenea decât numai pe Iisus singur cu dânșii.

9 Și dându-se ei jos depe muntele acela le porunci ca să nu spue la nimenea cele ce văzură, decât numai când Fiul omului se va fi sculat dintre morți.

10 Și ei ținură cuvântul in sine cercetând împreună între dânșii ce însemnează a se sculă dintre morți.

11 Și-l întrebau zicând: pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebue să vină mai întâiu Ilie?

12 Iar el zise: Ilie venind mai întâiu, întocmește iarăși toate. Dar cum este scris cu privire la Fiul omului? Să sufere multe și să fie socotit drept nimic.

13 Dar zic vouă că Ilie a și venit, și făcură cu el câte voiră, după cum este scris cu privire la dânsul.

14 Și venind ei la ucenici văzură gloată multă împrejurul lor și cărturarii pricindu-se împreună cu dânșii.

15 Și îndată toată gloata văzându-l rămase uimită și alergând spre el îi urau de bine.

16 Și îi întrebă: pentru ce vă priciți cu dânșii?

17 Și răspunse lui unul din gloată: Învățătorule, adusei la tine pe fiul meu, având duh mut,

18 Și oriunde l-a apucat, îl sgudue; și el spumează și scrâșnește dinții și se usucă; și am zis ucenicilor tăi să-l deà afară, dar nu fură în stare.

19 Iar el răspunzându-le zice: O neam necredincios, până când voiu fi cu voi? Până când vă voiu îngădui? Aduceți-l la mine.

20 Și-l aduseră la dânsul. Și văzându-l, duhul îndată îl scutură tare, și căzând la pământ se svârcoleà spumând.

21 Și întrebă pe tatăl lui: cât timp este de când i-a venit aceasta? Iar el zise: din copilărie;

22 Și de multe ori l-a aruncat chiar în foc și în apă, ca să-l pearză; dar dacă poți ceva, ajută-ne, fiindu-ți milă de noi.

23 Iar Iisus îi zise: „dacă poți“; tot este cu putință celui care crede.

24 Și îndată strigând tatăl copilului zise: cred, ajută necredinței mele.

25 Iar Iisus văzând că aleargă aci gloată, certă duhul necurat zicându-i: duh mut și surd, eu îți poruncesc, ieși afară din el, și să nu mai întri într-însul.

26 Și strigând și tare sguduindu-l ieși afară; și copilul fù ca un mort, încât mulți ziceau că a murit.

27 Dar Iisus apucând mâna lui îl ridică, și el se sculă.

28 Și intrând el în casă ucenicii lui îl întrebară la o parte: pentru ce noi nu puturăm să-l dăm afară?

29 Și le zise: acest fel prin nimic nu poate ieși afară, decât numai prin rugăciune și postire.

30 Și ieșind ei deacolo treceau prin Galilea, și nu voià ca să știe cineva.

31 Căci învăță pe ucenicii săi, și le ziceà că Fiul omului se dă în mâni de oameni, și-l vor omorî, și omorît fiind după trei zile se va sculă.

32 Dar ei nu înțelegeau rostul, și se temeau să-l întrebe.

33 Și veniră la Capernaum; și fiind în casă îi întrebă: ce vă chibzuiați pe cale?

34 Dar ei tăceau; căci se chibzuiră între dânșii pe cale cine să fie mai mare.

35 Și șezând chemă la sine pe cei doisprezece, și le zice: dacă voește vreunul să fie întâiu, va fi în urmă de toți și slujitor al tuturor.

36 Și luând un copil îl puse în mijlocul lor, și după ce îl îmbrățișă le zise:

37 Oricine va fi primit în numele meu pe unul dintre acești copii, pe mine mă primește; și oricine mă va fi primit, nu mă primește pe mine ci pe cel care m'a trimis pe mine.

38 Atuncia Ioan îi zise: Învățătorule, știm pe unul care în numele tău dă afară pe demoni, care nu ne urmează și-l oprirăm, pentru că nu ne urmă nouă.

39 Dar Iisus îi zise: „nu-l opriți; căci nu este nimenea care va face minune în numele meu și va puteà numai decât să vorbească rău de mine.

40 Căci cine nu este împotriva noastră, pentru noi este;

41 Căci cine va fi dat vouă să beți un pahar de apă în numele meu, pentru că sunteți ai lui Hristos, adevăr zic vouă că nu va pierde plata sa.

42 Și cine va fi sminteală unuia dintre acești mici care cred în mine, mai bine este pentru el dacă este pusă o piatră de moară împrejurul gâtului său și este aruncat în mare.

43 Și dacă te va fi smintit mâna ta, taie-o: este bine ca tu să întri în viață strâmb, decât având două mâni să te duci în gheenă în focul nestins.

44 Unde vermele lor nu moare și focul nu se stinge.

45 Și dacă piciorul tău te smintește, taie-l; este bine ca tu să întri în viață schiop, decât având două picioare să fii aruncat în gheenă în focul nestins,

46 Unde vermele lor nu moare și focul nu se stinge.

47 Și dacă ochiul tău te smintește, dă-l afară; este bine pentru tine să întri cu un ochiu în împărăția lui Dumnezeu, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.

48 Unde „vermele lor nu moare și focul nu se stinge.“

49 Căci fiecare va fi sărat cu foc, și orice jertfă cu sare va fi sărată.

50 Bună este sarea; iar dacă sarea se face nesărătoare, cu ce o veți îndreptà? Aveți sare în voi înșivă și aveți pace unii cu alții.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.