1 Și a fost când sfârși Iisus, dând învățături celor doisprezece ucenici ai săi, trecù de acolo ca să învețe și să predice în orașele lor.
2 Iar Ioan auzind în închisoare de faptele lui Hristos, trimițând îl întrebă, prin ucenicii săi:
3 Tu ești care vine, sau pe altul să așteptăm?
4 Și răspunzând Iisus, le zise: mergând spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți:
5 Orbii văd și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții se scoală și săracilor se binevestește;
6 Și fericit este cine nu se va fi smintit în mine.
7 Iar plecând aceștia, începù Iisus să vorbească gloatelor despre Ioan: ce ați ieșit în pustie să vedeți? O trestie clătinându-se de vânt?
8 Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în vestminte moi? Iată cei care poartă vestminte moi, sunt în casele împăraților.
9 Dar ce ați ieșit? Să vedeți un profet? Adevăr zic vouă, și mai mult decât un profet.
10 Acesta este despre care s'a scris: „iată eu trimit înaintea feții tale pe îngerul meu, care va găti calea ta înaintea ta.“
11 Adevăr zic vouă, nu s'a ridicat dintre cei născuți de femei vreunul mai mare decât Ioan Botezătorul; și cine este mai mic în împărăția cerurilor, este mai mare decât dânsul.
12 Din zilele lui Ioan Botezătorul și până acum împărăția cerurilor se ià prin stăruință, și cei care întrebuințează stăruința, pun mâna pe ea.
13 Căci toți profeții și legea, până la Ioan profetizară.
14 Și dacă voiți să primiți, el este Ilie care are să fie.
15 Cine are urechi, să auză.
16 Dar cu cine voiu asemănà neamul acesta? Este asemenea unor copii, care stând în târguri, strigă către ceilalți copii,
17 Și zic: v'am cântat din fluer și n'ați jucat; v'am cântat de jale și nu v'ați întristat.
18 Pentru că Ioan venì nici mâncând, nici bând, și ei zic: are demon.
19 Venì Fiul omului mâncând și bând, și ei zic: iată un om mâncător și băutor de vin, prietin al vameșilor și păcătoșilor. Și s'a cunoscut de dreaptă înțelepciunea din lucrurile ei. Mastră orașele ce nu se pocăesc.
20 Atuncia începù a mustrà orașele în care se făcuseră cele mai multe minuni ale lui, pentru că nu s'au pocăit.
21 Vai ție Chorazin, vai ție Betsaida, că dacă în Tir și Sidon s'ar fi făcut minunile ce au fost făcute în voi, de mult sîn sac și cenușă s'ar fi pocăit.
22 Dar zic vouă, Tirului și Sidonului va fi mai ușor, în zi de judecată, decât vouă.
23 Și tu Capernaum, nu fuși ridicat până la cer? Până la iad vei fi pogorît; că dacă s'ar fi făcut în Sodoma minunile ce s'au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.
24 Dar zic vouă, că pământului Sodomei va fi mai ușor, în zi de judecată, decât ție.
25 În acel timp, răspunzând Iisus, zise: te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit celor neștiutori.
26 Așà, Tată, că așa a fost bunăvoință înaintea ta.
27 Orice îmi este dat mie de către Tatăl meu, și nimeni nu cunoaște bine pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște bine cineva, decât numai Fiul, și acela căruia ar voi Fiul să-i descopere.
28 Veniți cu mine toți cei osteniți și împovărați, și eu vă voi odihnì pe voi.
29 Luați jugul meu asupra voastră și învățați dela mine, că blând sunt și smerit cu inima, și veți aflà odihna sufletelor voastre.
30 Căci jugul meu este bun și povara mea ușoară.