Eterniseed

Matei 16

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi apropiindu-se fariseii şi saduceii ispitind cerură dela dânsul să le arate un semn din cer.

2 Iar el răspunzând le zise: când se face seară ziceți senin va fi, pentru că cerul este roșu;

3 Și dimineața ziceți: astăzi furtună va fi, pentru că cerul este roșu turburându-se. Fața cerului știți s'o judecați, dar semnele timpurilor nu le puteți judecà?

4 Un neam rău și desfrânat cere semn, și semn nu se va dà lui, afară de semnul lui Iona. Și lăsându-i plecă.

5 Și venind ucenicii lui în cealaltă parte uitară să ià pâni.

6 Iar Iisus le zise: luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și saduceilor.

7 Și ei se gândeau întru sine zicând că pâni nu luarăm.

8 Dar Iisus înțelegând zise: ce vă gândiți în înșivă puțin credincioșilor, că nu luarăți pâni?

9 Nu pricepeți încă, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâni ale celor cinci mii și câte coșuri luarăți?

10 Nici de cele șapte pâni ale celor patru mii și câte coșuri luarăți?

11 Cum nu pricepeți că nu despre pâni vă zisei? ci feriți-vă de aluatul fariseilor și saduceilor.

12 Atuncia înțeleseră că nu zise, ca dânșii să se ferească de aluatul pânii, ci de învățătura fariseilor și saduceilor.

13 Și venind Iisus în părțile Cesariei lui Filip întrebă pe ucenicii săi zicând: pe cine numesc oamenii că este Fiul omului?

14 Iar ei răspund: unii pe Ioan Botezătorul, alții pe Ilie, și alții pe Ieremia sau pe unul dintre profeți.

15 Dar voi, zice el, cine ziceți că sunt eu?

16 Atuncia răspunzând Simon Petru zise: tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu.

17 Și răspunzând Iisus îi zise: fericit ești Simone, fiul lui Iona, că trup și sânge nu ți-au descoperit ție, ci Tatăl meu cel din ceruri.

18 Și eu zic ție că tu ești Petru, și pe această piatră voi clădi biserica mea, și porțile iadului nu vor fi mai tari față de dânsa.

19 Și voiu dà ție cheile împărăției cerurilor, și ce vei fi legat pe pământ, va fi legat în ceruri, și ce vei fi deslegat pe pământ, va fi deslegat în ceruri.

20 Atuncia porunci ucenicilor ca să nu spună nimenui că el este Hristosul.

21 De atuncia începù Iisus să spună ucenicilor săi, că trebue ca el să meargă la Ierusalim și să sufere multe dela bătrânii, și dela mai marii preoților și dela cărturari, și să fie omorît și a treia zi să se scoale.

22 Și luându-l la o parte Petru începù să-l certe zicând: milostiv să-ți fie Dumnezeu, Doamne; nu va fi pentru tine aceasta.

23 Iar el întorcându-se zice lui Petru: mergi înapoia mea, satana; sminteală ești pentru mine, că tu nu ai în gând cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.

24 Atuncia Iisus zise ucenicilor săi: dacă voește cineva să vie după mine, să se lepede de sine și să ià crucea sa și să-mi urmeze.

25 Căci cine va fi voit să-și scape sufletul îl va pierde pe el; dar cine va fi pierdut sufletul său pentru mine, îl va aflà.

26 Pentru că ce va folosì omul, dacă va fi câștigat lumea întreagă, iar sufletul său îl va fi pierdut; sau ce va dà omul în schimb pentru sufletul său?

27 Căci Fiul omului are să vie în mărirea Tatălui său cu toți îngerii săi, și atuncia va răsplăti fiecăruia după fapta sa.

28 Adevăr zic vouă, sunt unii din cei de față care nu vor gustà moarte până ce nu vor fi văzut pe Fiul omului venind în împărăția lui.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.