Eterniseed

Matei 17

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și după șase zile Iisus ià cu sine pe Petru și pe Iacob și pe Ioan fratele lui, și-i duce pe dânșii pe un munte înalt la o parte.

2 Și se schimbă la față înaintea lor, și strălucì fața lui ca soarele și vestmintele lui se făcură albe ca lumina.

3 Și iată li se arătă lor Moise și Ilie vorbind împreună cu dânsul.

4 Atuncia începând Petru zise lui Iisus: Doamne, este bine ca să fim aici; dacă voiești voiu face aci trei colibi, ție una și lui Moise una și lui Ilie una.

5 Vorbind el încă, iată un nour luminos îi umbrì pe dânșii, și iată un glas din nour zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am binevoit; ascultați de dânsul.

6 Și auzind ucenicii căzură cu fața lor la pământ și se temură foarte.

7 Și Iisus se apropie și atingându-i zise: sculați-vă și nu vă temeți.

8 Iar ei ridicându-și ochii nu văzură pe nimeni decât numai pe Iisus.

9 Și dându-se jos depe muntele acela le poruncì Iisus zicând: nimenui să nu spuneți vedenia până când Fiul omului se va fi sculat dintre morți.

10 Și-l întrebară pe el ucenicii zicând: pentru ce zic dar cărturarii că trebue să vie mai întâiu Ilie?

11 Iar el răspunzând zise: Ilie vine într'adevăr și va întocmì iarăși tot.

12 Dar eu vă zic că Ilie a și venit, însă ei nu l-au cunoscut, ci făcură cu dânsul câte au voit; astfel și Fiul omului va suferì dela dânșii.

13 Atuncia înțeleseră ucenicii că el le vorbise despre Ioan Botezătorul.

14 Și mergând ei spre gloată, venì la dânsul un om căzând în genunchi la el.

15 Și zicând: Doamne, fie-ți milă de fiul meu, că este lunatic și sufere rău; căci de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.

16 Și l-am adus la ucenicii tăi, dar ei nu putură să-l tămăduiască.

17 Iar Iisus răspunzând zise: neam necredincios și sucit, până când voiu fi cu voi? Până când vă voiu îngăduì? Aduceți-l la mine aci.

18 Și Iisus îl certă, și demonul ieșì dela dânsul, și copilul fù tămăduit din ceasul acela.

19 Atuncia apropiindu-se ucenicii de Iisus la o parte ziseră: pentru ce noi nu puturăm să-l dăm afară pe el.

20 Iar el le zise: pentru necredința voastră; căci adevăr zic vouă, dacă ați aveà credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: treci de aici colo, și va trece, și nimic nu va fi cu neputință pentru voi.

21 Dar acest fel de oameni nu iese decât numai cu rugăciune și post.

22 Și fiind ei în Galileea le zise Iisus: Fiul omului are să fie dat în mâni de oameni.

23 Și-l vor omorî și a treia zi se va sculà; iar ei se întristară foarte.

24 Și venind ei în Capernaum, se apropiară de Petru cei care strâng jumătatea de siclu și ziseră: Învățătorul vostru nu plătește jumătatea de siclu?

25 El zice: așa. Și intrând în casă Iisus îi apucă înainte zicând: ce ți se pare, Simone? Împărații pământului de la cine iau dări sau cens? Dela fiii lor sau dela străini?

26 Dela străini, zice el. Așà dar, îi zise Iisus fiii sunt scutiți.

27 Dar ca să nu le fim spre sminteală, ducându-te la mare aruncă o undiță și peștele care va fi ieșit întâiu ia-l, și deschizând gura lui vei aflà un statir; pe acela luându-l, dă-l lor pentru mine și pentru tine.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.