Eterniseed

Matei 18

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 În ceasul acela se apropiară ucenicii de Iisus zicând: cine este oare mai mare în împărăția cerurilor?

2 Și chemând la sine pe un copil îl puse în mijlocul lor,

3 Și zise: adevăr zic vouă, dacă nu vă veți întoarce și să fiți ca copiii, nu veți intrà în împărăția cerurilor.

4 Deci oricine se va smerì pe sine ca acest copil, acela este mai mare în împărăția cerurilor.

5 Și cine va fi primit pe un copil ca acesta în numele meu, pe mine mă primește.

6 Iar cine va fi sminteala unuia din acești mici care cred in mine, mai de folos îi este să se atârne de gâtul lui o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.

7 Vai lumii din pricina smintelilor; căci f trebue ca smintelile să vină, dar g vai omului aceluia prin care vine sminteala.

8 Deci dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l dela tine; este bine pentru tine ca să întri în viață strâmb sau schiop, decât având două mâni sau două picioare să fii aruncat în focul cel vecinic.

9 Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l dela tine; este bine pentru tine să întri cu un ochiu în viață, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.

10 Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul dintre acești mici, căci zic vouă că i îngerii lor în ceruri totdeauna privesc j fața tatălui meu care este în ceruri.

11 Căci Fiul omului a venit ca să mântuiască pe cel pierdut.

12 Ce vi se pare? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una diutre ele, au nu lăsând pe cele nouăzeci și nouă în munți, plecând caută pe cea rătăcită?

13 Și dacă se întâmplă ca s'o afle, adevăr zic vouă că se bucură de ea mai mult, decât de cele nouăzeci și nouă, care nu se rătăciseră.

14 Astfel fiind, nu este voința înaintea Tatălui vostru, care este în ceruri, ca să piară unul dintr'acești mici.

15 Și dacă îți va fi greșit ție fratele tău, mergi și ceartă-l între tine și el singur; dacă va fi ascultat de tine, n ai câștigat pe fratele tău.

16 Iar dacă nu va fi ascultat, iă cu tine încă unul sau doi, ca prin o gura a doi sau trei martori să fie statornicit orice cuvânt.

17 Și dacă nu va fi ascultat de dânșii, spune bisericii; iar dacă nu va fi ascultat nici de biserică, să-ți fie ție ca p păgânul și vameșul.

18 Adevăr zic vouă, q câte veți fi legat pe pământ vor fi legate în cer; și câte veți fi deslegat pe pământ vor fi deslegate în cer.

19 Iarăși zic vouă, că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, s va fi dat lor dela Tatăl meu care este în ceruri.

20 Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.

21 Atuncia apropiindu-se de el Petru îi zise: Doamne, de câteori îmi va greși fratele meu și-i voiu iertà lui? t Până de șapte ori?

22 Iisus îi zice: nu zic ție până de șapte ori, u ci până de șaptezeci de ori șapte.

23 Deaceea împărăția cerurilor este asemenea unui om împărat, care voi să facă socoteală cu slugile sale.

24 Și începând să facă socoteală, i-se aduse unul care-i datorà zece mii de talanți.

25 Dar neavând el cu ce să plătească, domnul său porunci ca v să fie vândut el și femeia și copiii și toate câte aveà, și să se plătească.

26 Deci căzând sluga la pământ i-se închină zicând: Doamne, îngăduește-mă și-ți voiu plăti tot.

27 Iar domnul acelei slugi având milă de dânsul îi dete drumul, și-i iertă datoria.

28 Și ieșind aceea slugă, găsi dintre cei care erau împreună slugi cu dânsul. pe unul care-i datorià o sută de dinari. și punând mâna pe dânsul îl strângeà de gât zicând: plătește-mi, dacă ești dator.

29 Deci căzând la pământ cel împreună cu el slugă îl rugă zicând: îngăduește-mă și-ți voiu plăti tot.

30 Dar el nu voià, ci ducându-se îl aruncă în închisoare până ce va plăti datoria.

31 Deci slugile cele împreună cu dânsul văzând cele întâmplate se întristară foarte și ducându-se lămuriră domnului lor toate cele petrecute.

32 Atuncia chemându-l la sine domnul său îi zice: slugă rea, toată aceea datorie ți-am iertat-o, fiindcă m'ai rugat;

33 Oare nu se cădeà ca și tu să aibi milă de cel împreună cu tine slugă, după cum și eu am avut milă de tine?

34 Și mâniindu-se domnul său îl dete pe mâna chinuitorilor până ce-i va fi plătit toată datoria.

35 Astfel și tatăl meu cel ceresc va face vouă, dacă nu veți fi iertat din inimile voastre fiecare fratelui său.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.