Eterniseed

Matei 21

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și când se apropiară de Ierusalim și veniră la Betfaghe la muntele maslinilor, atunci trimise Iisus pe doi ucenici

2 Zicându-le: mergeți în satul ce este înaintea voastră, și îndată veți află o asină legată și un mânz cu dânsa; deslegând aduceți la mine.

3 Și dacă cineva v'ar zice ceva, veți spune că Domnul are trebuință de ele; și îndată le va trimite.

4 Iar aceasta s'a făcut ca să se împlinească ce s'a rostit prin profetul care zice:

5 „Spuneți Fiicei Sionului: iată împăratul tău vine la tine, blând și călare pe asină, și pe mânz, fiul celui de supt jug.“

6 Ducându-se dar ucenicii, și făcând după cum le poruncise Iisus,

7 Aduseră asina și mânzul, și-și puseră d'asupra lor vestmintele, și el se așeză pe dânsele.

8 Iar partea cea mai mare de gloată așternură vestmintele lor pe cale; și alții tăiau ramuri din copaci și așternură pe cale.

9 Și gloatele care mergeau înaintea lui și care veniau după dânsul strigau zicând: Osana Fiul lui David, „binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului,“ Osana în cele de sus.

10 Și întrând el în Ierusalim se mișcă toată cetatea zicând: cine este acesta?

11 Iar gloatele ziceau: acesta este profetul, Iisus din Nazaretul Galileii.

12 Și Iisus intră în templul lui Dum- nezeu, și dete afară pe toți care vindeau și cumpărau în templu, și răsturnă mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei, și le zice:

13 Scris este: „casa mea casă de rugăciune se va chemă,“ iar voi o faceți „peșteră de tâlhari.“

14 Și veniră la dânsul în templu orbi și șchiopi și el îi tămădui.

15 Iar mai marii preoților și cărturarii văzând faptele minunate pe care le făcuse, și pe copiii care strigau în templu și ziceau: Osana Fiul lui David, se mâhniră adânc,

16 Și-i ziseră: auzi ce zic aceștia? Dar Iisus le zise: adevărat; oare n'ați citit nici odată că „din gura copiilor și a sugătorilor voi întocmi lauda?“

17 Și lăsându-i ieși afară din cetate la Betania, și rămase noaptea acolo.

18 Iar a doua zi întorcându-se în cetate flămânzi.

19 Și văzând un smochin lângă cale se duse la el, dar nu găsi nimic într'însul decât numai frunze. Și zice lui: de acum înainte rod din tine să nu se facă în veci. Și se uscă smochinul îndată.

20 Și văzând ucenicii se mirară zicând: cum se uscă smochinul îndată?

21 Dar Iisus răspunzând le zise: adevăr zic vouă, dacă veți aveă credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s'a făcut cu smochinul; ci chiar dacă veți zice muntelui acestuia: ridică-te și te aruncă în mare, se va face.

22 Și toate câte veți fi cerut în rugăciune, crezând, veți primi.

23 Și venind el în templu se apropiară de dânsul, pe când învăță, mai marii preoților și bătrânii poporului zicând: cu ce putere faci acestea? Și cine ți-a dat puterea aceasta?

24 Iar Iisus răspunzând le zise: vă voiu întrebà și eu un cuvânt, pe care dacă mi-l spuneți, și eu vă voiu spune cu ce putere fac acestea.

25 Botezul lui Ioan de unde erà? Din cer sau dela oameni? Iar ei cugetau întru sine zicând:

26 Dacă zicem din cer, ne va zice: pentru ce dar n'ați crezut lui? Iar dacă zicem dela oameni, ne temem de gloată, pentru că toți țin pe Ioan drept un profet.

27 Și răspunzând ei lui Iisus ziseră: nu știm. Zise și el lor: nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

28 Ce vi se pare vouă? Un om aveà doi fii; și ducându-se la cel dintăiu zise: fiule, du-te, lucrează azi în via mea.

29 Iar el răspunzând zise: nu voesc; în urmă însă părându-i rău se duse.

30 Și ducându-se la cel d'al doilea zise tot astfel. Iar el răspunzând zise: eu, Doamne, mă duc, dar nu s'a dus.

31 Care din acești doi a făcut voia tatălui? Cel dintăiu, zic ei. Iisus le zice: adevăr zic vouă că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu.

32 Căci Ioan venì la voi pe cale de dreptate, și n'ați crezut lui; iar vameșii și desfrânatele crezură lui, și voi văzând nici nu v'a părut rău în urmă ca să credeți lui.

33 Ascultați altă pildă. Erà un om stăpân de casă, care sădì vie și o împrejmui cu gard și făcù în ea lin și clădì turn, și o dete lucrătorilor, iar el se duse departe.

34 Și când sosì timpul roadelor trimise slugile sale la lucrători ca să ià roadele lui.

35 Dar lucrătorii luând pe slugile lui, pe unul îl bătură, pe altul îl uciseră, iar pe altul îl omorîră cu pietrii.

36 Iarăși trimise alte slugi mai multe decât cele dintăiu, și făcură cu acestea asemenea.

37 În urmă trimise la dânșii pe fiul său zicând: se vor sfii de fiul meu.

38 Lucrătorii însă văzând pe fiul ziseră între dânșii: acesta este moștenitorul; veniți să-l ucidem și să avem noi moștenirea lui.

39 Și luându-l îl aruncară afară din vie și-l uciseră.

40 Deci când va fi venit domnul viei, ce va face acelor lucrători?

41 Ei îi zic: pe cei răi cu rău îi va pierde, și via o va dà altor lucrători, care să-i deà roadele la timpul lor.

42 Iisus le zice: n'ați citit nici odată în scripturi: „Piatra pe care n'a luat-o în seamă clăditorii, aceasta a fost făcută pentru cap de unghiu; dela Domnul a fost ea, și este minunată în ochii noștri“?

43 Deaceea zic vouă că se va luà dela voi împărăția lui Dumnezeu și se va dà neamului care face roadele ei.

44 Și cine va fi căzut pe piatra aceasta se va sfărâmà; iar pe care va fi căzut ea, pe acela îl va spulberà.

45 Și auzind mai marii preoților și fariseii pildele lui cunoscură că vorbește despre dânșii;

46 Și căutând ca să pună mâna pe dânsul se temură de gloate, pentru că îl țineau drept un profet.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.